Restaurare: Chiriacodromion, 1839

Am primit de la un frate călugăr de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului spre restaurare un Chiriacodromion publicat în 1839 la Buzău. 

Convenisem la început că o restaurare completă ar fi mult prea costisitoare, așa ca o copertă nouă de piele și o reparare sumară a paginilor erau suficiente. Timpul a trecut însă și am lăsat lucrarea deoparte din pricina prea multelor comenzi. Odată ce m-am apucat și am desfăcut volumul, nu am avut inima să las paginile așa cum erau, cusute prin file, lipite cu mult clei, strâmbe și încrețite, așa că am decis să desfac totul și să refac volumul așa cum trebuie. Măcar cu atât să compensez perioada prea lungă în care a stat la mine. 

Sunt conștient că nu este o carte rară sau prețioasă în termenii colecționarului de carte, însă pentru el sunt sigur că era printre cele mai prețioase cărți. 

Și odată depusă atâta muncă pentru restaurare, nu i-aș fi pus o copertă nouă, așa că am recuperat coperta veche, i-am studiat temeinic decorațiunile, după cum se va vedea mai jos și am pus-o la loc așa cum ar fi trebuit să fie. 

Volumul era un in-quarto de 479 pagini plus 8, de aproximativ 21.5x16 cm. Fusese cusut încă o dată, deosebit de rudimentar, prin file, iar acum coperta se micșorase atât de mult încât se trăsese dincolo de limita filelor.  

Paginile au suferit un minimum de intervenție și restaurare, strict cât să permită recoaserea, conform dorinței clientului. 

Recoaserea s-a făcut pe aceleași orificii ca prima cusătură, cea originală, respectând aceeași metodă: forzațul cusut la prima și ultima fasciculă, cusătură pe sfori îngropate, cu bucla petrecută, primele fascicule cusute complet iar restul cusute pe sărite (în zig-zag, două câte două) cum se cos majoritatea volumelor care au câte două foi per fasciculă. 

Un aspect modificat la structura volumului a fost corijarea unei erori făcute de ultimul legător care a avut volumul pe mână: după gravura pleine-page cu Învierea lui Hristos urma o cuvântare, apoi Scara (sumarul) și abia apoi textul propriu zis, însă la acest volum legătorul a plasat greșit Scara înaintea Cuvântării:

Înainte 

 După

După lipirea franjurilor pe forzaț, am trecut la recuperarea scoarțelor. Au fost demontate în mediu ud, scos cartonul (prilej cu care am găsit pe fiecare carton câte o bucată de piele cașerată, după toate probabilitățile, pentru a oferi o suprafață fină pielii și a permite o imprimare în sec cât mai bună) și  am reîntins pielea. 

După montarea noilor porțiuni de piele pentru acoperirea lipsurilor, cu clei de iepure, am fixat un ricăn nou, drept, precum cel original, și două scoarțe de carton rotunjit pe margini și teșit pe interior în partea cotorului, apoi am montat totul.

Vedere anterioară

Vedere posterioară

 Interior și exterior: 

Decorațiuni  externe:

Volumul a fost decorat în timbru sec folosind patru fiare moderne:

1. Fleuron mic, aldin, motiv vegetal: 1,7 x 1,5 cm

Folosit pe coperta posterioară de 5 ori și pe cotor de 4 ori, în câmpuri.

Nu am reușit să găsesc variante identice în niciun catalog, însă mai toate au unelte similare. Originea e cel mai probabil italiană sau franceză. 

2. Fleuron mediu, de colț, simetric, motiv vegetal stilizat: 2,6 x 2 cm

Folosit pe coperta anterioară de 4 ori în colțuri și de 4 ori în rozeta centrală.

Variante similare apar în cataloagele următoare:

Fine Cut (HT1008G)           Revenga (785)          J.B.Alivons (3623)

Judecând după claritatea detaliilor, Cei de la Revenga au copiat modelul de la Fine Cut iar aceștia la rândul lor au copiat modelul celor de la J.B.Alivons, indicând așadar o origine franceză a fleuronului. Cel folosit în prezent pare a fi varianta mai veche a celui francez preluat mai apoi de cele trei cataloage.  

3. Filetă cu model geometric (cathedrale): 9,3 x 0,7 cm.

Folosită în chenarul decorativ al copertei anterioare. Lungimea filetei a fost extrapolată măsurând dantela de la capete până la suprapunerile vizibile. În mod cert nu este o roletă. Din nou, catalogul Alivons are cea mai apropiată variantă, modelul 352.

Nu este o potrivire exactă, însă principiul decorativ este același: șirul de ogive cu vitraliu trilobat stilizat, separate de linii vericale terminate în cerc, totul plasat pe o linie orizonatală.

4. Roletă cu model vegetal.

Folosită în chenarul copertei posterioare. În mod cert o roletă deoarece nu se observă întreruperi. 

Modele similare abundă în toate cataloagele, însă cele mai apropiate sunt cele din catalogul J.B.Alivons, în special 212. 

Decorațiuni Interne

Postare separată AICI (editare).

Rugăciunile Dumnezeeștii Liturghii 1895

Cartea de față este deocamdată neidentificată cu certitudine. Sunt sigur de titlu, însă anul este incert: Pascalia atașată începe cu anul 1887, însă din explicații, ”anul acesta 1895” este menționat. 

Clientul care mi-a încredințat-o mi-a spus că nu ar dori să modific conținutul, doar adăugarea unei coperte mai potrivite. Cartea era oarecum restaurată (undeva la mijlocul secolului trecut) cu foiță de pelior gălbui și clei pap, însă și cu alte tipuri de hârtii mai mult sau mai puțin subțiri. 

 

Coperta era din carton, cu o învelitoare simplă de pânză crudă gri fără niciun fel de marcaje, măsurând aproximativ 14,5 pe 9,5 cm. 

Am păstrat corpul de carte așa cum a venit, însă având în vedere că din pricina coaserii, cotorul era deosebit de umflat și dădea volumului un aspect trapezoidal, am decis să stabilizez structura rotunjind cotorul și bătând un falț generos în profil rotund, compensând spațiul prin montarea unor coperte groase (4mm) pentru ca totul să aibă o formă plăcută și eficientă. 

Legătura cea nouă a fost realizată din piele tăbăcită vegetal, vopsită și fixată prin metode proprii într-un brun-castan discret, învechită și patinată după o metodă proprie și lustruită cu fierul încins pe toate suprafețele, pentru a crea un contrast și mai pregnant între fond și decorațiuni. 

Ambele fețe au un chenar distal paralel cu laturile, tras cu o filetă decorată sumar, în colțuri câte un ornament venețian (aldin), coperta posterioară are un fleuron central de aceeași factură iar fața are în centrul câmpului un supralibros iconografic cu Hristos Pantocrator cu patul adâncit. 

Cotorul este structurat în maniera veche, fără șanț despărțitor față de copertă, rotunjit, prevăzut cu cinci nervuri aparente

 care împart spațiul în șase câmpuri alungite, ornate fiecare cu câte un fier aldin dreptunghiular așezat simetric alternat. 

Și un mic videoclip cu lucrarea finită:

Arhieraticon ferecat în argint

Spre deosebire de prima legătură ferecată în argint care a trecut prin atelierul meu, legătura acestui Arhieraticon a fost lucrată de la zero.

Corpul de file a fost rotunjit și finisat bine, tranșele înroșite și lustruite cu ceară de albine, atașate trei semne de carte și capitalband de satin și forzațuri de pluș roșu. 

Legătura a fost executată din piele tăbăcită vegetal vopsită de mine într-un mahon întunecat (vizibil în lumină naturală), cu grenul tras la mână și lustruit cu fierul. 

Copertele au fost lăsate neornamentate pentru a contrasta spațiul auster și plan al pielii cu spațiul fastuos și ridicat al cizelurii, însă cotorul, împărțit în șapte câmpuri de șase nervuri generoase, a primit câte un fleuron central imprimat în sec. 

Cea mai spectaculoasă parte a acestei legături neo-bizantine este bineînțeles, ferecătura în argint. 

Cu ajutorul meșterului Alexandru Fâșie, care s-a ocupat de ele, am reușit să realizez primul set de ferecături, posibil urmând altele pentru legături similare. Din pricina costului extrem de ridicat și timpului deosebit de lung dedicat cizelării fiecărei piese, este cu neputință să fac astfel de lucrări pe stoc și să le pun în vânzare, așa că for fi executate strict pe comandă. 

Amatorii de chilipiruri vor fi descurajați: nouă piese de argint gros cizelat, finisat, patinat și lustruit manual, montate pe o legătură de piele naturală, costă foarte mult. Cele produse în China din tablă sunt la fel de frumoase și mult mai accesibile, fiind executate mult mai rapid, mult mai ieftin, și în număr mult mai mare. 

Setul a fost compus din nouă piese: patru colțuri externe (prinse în două laturi și un cui), patru colțuri interne (prinse într-o latură și două cuie) și o piesă centrală, cu Hristos Pantocrator, prinsă în șase cuie. 

...și-un filmuleț, de final. 

O legătură facsimil: Secolul XVIII

Un client fidel a dorit o carte de secol 18 legată într-un stil potrivit epocii. Essai philosophique sur le Monachisme. (Linguet: Paris, 1776).

Cam asta am reușit să fac: o legătură a micului sextodecimo în piele de capră tăbăcită vegetal, vopsită în tonuri de pământuri calde și stropită (mottled morrocco), cu panouri trase în blind cu linii duble 

și un cotor aurit cu modele aferente epocii, extrase din catalogul lui J-B. Alivons. 

Lucrarea a fost patinată conform modelelor obișnuite de abraziune cauzate de folosire, astfel încât panourile externe sunt lucioase (lustruite cu fierul) iar colțurile, canturile și nervurile prezintă ușoare semne de uzură. 

De moment ce fotografiile făcute în grabă lasă de dorit, am să adaug aici și un mic filmuleț. 

Broșura lui Daniel Feyns

INTRODUCERE

Acum ceva timp, publicam pe blogul dedicat Istoriei Legătoriei  câteva materiale, atât cât am putut găsi, despre familia de legători Feyns, de mare prestigiu în acest meșteșug. 

Încercasem la acea vreme să dau de Valentin Feyns, sigurul descendent pe care l-am găsit online, însă fără succes. Mai găsisem și o referință bibliografică la Daniel Feyns, care ar fi publicat o scurtă broșură numită ”Istoricul Legătoriei de Cărți”, pe care însă nu am văzut-o niciodată pe nicăieri.

După câteva mailuri nerăspunse, probabil neavând adresa corectă, am avut plăcerea să fiu sunat, după câteva luni, chiar de domnul Valentin Feyns. Nu primise niciunul din mesajele mele, dar găsise referințele la familia domniei sale pe blogul meu și decisese să mă contacteze. Căuta volume legate de înaintașii dumisale și bineînțeles, broșura. I-am răspuns cu neputința de a-l ajuta, având în vedere raritatea ei. 

Salvarea a venit de la domnul profesor Lucian Dogan, expert în restaurare de carte veche la Facultatea de Teologie și colaborator deosebit de amabil: o avea. Am răsfoit-o cu înfrigurare și i-am dat vestea domnului Feyns, care bineînțeles că a primit-o cu bucurie.

Domnul Dogan a fost destul de amabil să mi-o împrumute, într-un volum legat de domnia sa pentru colecția personală, dar nu numai atât, a fost de acord să o scanez și să o împart cu cititorii acestei pagini. Îi mulțumesc cu această ocazie pentru prietenie și amabilitate, dar mai ales pentru generozitate.

În clipa de față o scanez, iar odată scanată, va fi dată spre tehnoredactare domnului Ioan Asztalos din Sibiu, un alt entuziast al bibliopegiei, și postată într-un articol separat aici, pe blog. 

Ce este un Supralibros?

Întrucât am folosit acest termen în postarea cu matrițele de magneziu, sunt nevoit să dau aici lămuriri asupra termenului deoarece realizez că multora le poate fi necunoscut.

Supralibros este modelul decorativ de natură heraldică aplicat în auriu sau în sec unei cărți pe copertă pentru a arăta proveniența acestuia sau apartenența în biblioteca unui anumit institut, grup sau individ.

Aplicat pe coperta din față, acesta este frontal, iar pe cea din spate, dorsal. Legătura căreia se aplică un supralibros poartă numele de legătură armorială (eng. armorial binding).

Supralibrosul este foarte asemănător ex-librisului, însă mult mai avansat și mai costisitor. Costul crescut arată importanța comanditarului și nu de puține ori, rangul său.

O astfel de emblemă nu era pur și simplu o gravură tipărită pe hârtie și lipită pe forzațul fix, ci era o lucrare de artă în sine.

Multe embleme erau alcătuite cu mare grijă de meșterii legători din elemente separate (linii drepte și curbe de diferite grosimi și anverguri), puncte, stele, simboluri, litere, arme și coroane, în special pentru patronii deosebit de bogați, nobilimea avută și regalitate.

1.Ștampilă cu element heraldic, coroană de viconte, sec 18. 

Cu timpul s-a optat pentru executarea unor matrițe cu modelul fiecărei steme. Acestea erau în vechime din alamă sau cupru, iar în timpurile moderne din aliaje de zinc și magneziu.

De obicei, lucrările mai valoroase aveau supralibros în foiță de aur iar cele mai accesibile aveau acest dispozitiv imprimat în timbru sec, însă nu este o regulă strictă, aplicațiile variind extrem de mult chiar și în inventarul unui singur colecționar.

2. Emblema Colegiului de Navarra pe coperta unei cărți din 1591:

monograma încoronată a literelor simetrizate CRN (Collegium Regium Navarricum)

3. Legătură armorială papală cu emblema papei Clement al XIII lea

4. Emblema lui James Butler, prim duce de Ormonde (1610-1688)

5. Emblema lui Nicolae Mavrocordat, aplicată pe copertele legăturilor în piele a două volume dintre 1725 – 1727 ale lucrării Viața prea ilustrei familii a lui Nicolae Mavrocordat

În zilele noastre, supralibrosul este rar folosit ca în trecut, de către colecționari bogați, însă pot fi considerate supralibros emblemele heraldice regale, însemnele instituțiilor laice (baroul, judecătorii, ministere, etc) sau religioase (patriarhii, arhiepiscopii, mitropolii) dar și instituții de învățământ sau asociații de diversă natură, precum lojile masonice sau cluburile speciale.

De menționat este noțiunea de Cifru Regal sau Cifra Regală, o monogramă specială folosită de regi, care apare pe documente și implicit, pe cărțile din colecția personală a regelui. Este de obicei încoronată.  Din cei patru regi ai României, eu sunt onorat să dețin două matrițe originale, a lui Carol I și a lui Mihai I, ale căror imprimări le voi prezenta mai jos. 

Stema Regatului României

(Magneziu contemporan, Colecția Arta Cărții)

Stema Mănăstrii Comana

(Magneziu contemporan, Colecția Arta Cărții)

Stema Kuwaitului

(Magneziu contemporan, Colecția Arta Cărții)

Stema Bisericii Ortodoxe Ruse

(Magneziu contemporan, Colecția Arta Cărții)

Cifrul Regelui Carol I

(Alamă originală, Colecția Arta Cărții)

Cifrul Regelui Mihai I

(Alamă originală, Colecția Arta Cărții)

Surse imagini:

1. http://www.ebay.fr/usr/vakano?_trksid=p2047675.l2559 

2. https://blogs.princeton.edu/notabilia/2013/08/02/supralibros-of-the-college-of-navarre/

3. http://www.sothebys.com/en/auctions/ecatalogue/2015/music-continental-books-manuscripts-l15406/lot.72.html

4. https://armorial.library.utoronto.ca/

5.  https://tiparituriromanesti.wordpress.com/tag/heraldica/page/10/

6-11. Colecția personală, Legătoria Arta Cărții, toate drepturile rezervate. Se interzice reutilizarea fără accept.