Prezentul volum a fost o comandă specială, destinată Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Stema a trebuit să fie reconstuită de la zero, fișierul oferit de client fiind destul de neclar, ceea ce mi-a satisfăcut pasiunea secretă de designer heraldic.
Pielea folosită a fost un vițel italian tăbăcit vegetal, vopsit în patru etape de la roșu scarlet, prin sanguin, la acest vișiniu întunecat cu variațiuni.
Cotorul a fost păstrat simplu, monastic, în șapte nervuri profilate. Coperta posterioară a fost decorată cu crucea bizantină, în auriu, în interiorul unui chenar în sec
în timp ce coperta posterioară a găzduit titlul, dedicația și stema sus-amintită.
Ioan Piuariu Molnar este unul dintre oamenii de a căror existență nu știam până să răsfoiesc o carte de-a sa, și pe măsură ce am încercat să-i redau viață cărții, pe atât de captivat de viața autorului am devenit și pe atât de impresionat am fost de meritele sale.
A fost un doctor renumit, profesor de oftalmologie, filantrop, filolog, traducător, scriitor, francmason și un mediator incredibil.
Tatăl său, a fost un om de egală importanță pentru românii din preajma Sibiului (originar din Sadu): Ioan Piuariu a fost preot (mai întâi ortodox, apoi unit, apoi ardent ortodox) care a predicat extrem de mult și a militat pentru drepturile religioase și politice ale românilor din Ardeal, supranumit Popa Tunsu după un episod de ”neînțelegeri ecleziastice”.
Fiul său, născut la Sadu în 1749, a luat numele Molnar fiind un termen sinonim pentru Piuar, adică Morar, și la fel îl găsim în documentele austriece (mai des Muller sau Miln sau Milnar).
A făcut studii la școala „greceasca" si la liceul german din Sibiu, apoi a devenit practicant-medic la Jupalnic (Banat). Obtine în 1774 la Viena diploma academică de magistru în oculistică, apoi face studii de perfecționare în chirurgie la Viena (1778).
În 1777 îl regăsim la Sibiu ca medic al săracilor, medic al minerilor din Zlatna, Ocna Sibiului și Dej și protomedicus al Marelui Principat al Ardealului.
Este autorul primei lucrări de medicină publicate în limba română, initiatorul primului proiect editorial românesc (Foaie românească pentru sătean, 1789) și al primei societăți academice românești (Societatea Filosoficeasca din Marele Prințipat al Ardealului, 1795-l915).
A făcut memorii în favoarea școlilor, pentru dezvoltarea rețelei sanitare și înființarea de fabrici și manufacturi, a contribuit la editarea Supplex-ului din 1791 și a contribuit la publicarea a numeroase volume religioase. A fost înnobilat în 1792 cu predicatul „de Miillersheim” pentru numeroasele sale merite.
Lucrarea pe care am avut privilegiul să o recondiționez se numește Retorică sau pe numele său întreg, Retorică adecă Învăţătura şiăntocmirea frumoasei cuvântări : împodobită şi întemeiată cu pildelevechilor filosofi, şi dascăli bisericeşti. (Buda : în Crăiasca Tipografie Orientalicească a Universitatei Peştii, 1798.).
Volumul fusese achiziționată de la un anticar care o legase într-un mod necorespunzător (o legătură pe jumătate, cu piele ecologică în loc de piele veritabilă și hârtie printată în loc de hârtie marmorată), cu multe erori tehnice (cotorul lipit cu aracet, fără tifon sau pânză, doar o bucățică de hârtie, pagini lipite cu aracet ca să nu se desprindă, etc) și își dorea o legătură mai potrivită.
Din respect pentru cel care a făcut legătura (fără vina domniei sale probabil, anticarii de obicei dau la legat cărți multe și negociază prețuri minime pentru ele), nu voi posta fotografii cu volumul înainte, ci doar după restaurare.
După desfacerea coperții am început să desfac legătura cu totul, care avea un punct în plus, cel puțin pentru mine: cusătura fusese lăsată intactă, cleiul de oase la fel, aracetul fiind pur și simplu pensulat peste. A fost destul de ușoară reversarea poliacetatului de vinil în gel și apoi curățarea lui, permițând accesul la cotor. Apoi fiecare secțiune a fost descusută și separată, pelicula tare de clei de oase fiind desprinsă cu spatula de os într-un mod cât mai curat, fără niciun fel de înmuiere.
Porțiuni ale cărții aveau pagini desprinse iar acelea au fost lipite una de alta cu aracet. Aceasta au fost înmuiate și tratate local cu alcool iar aracetul a fost scos cu răbdare de pe fiecare, ca în clipul de mai jos.
Odată refăcute fasciculele, am purces la întregirea cărții. Clientul a dorit să complete volumul cu foile lipsă, (în număr de 42 de pagini), iar acest lucru a fost posibil prin bunăvoința Bibliotecii Astra din Sibiu (domnului Borș) care ne-a pus la dispoziție volumul scanat de unde am putut prelucra textul. Odată ajustat grafic și paginat, l-am tipărit pe hârtie vărgată cu filigran de o nuanță și o greutate potrivite restului paginilor, am antichizat un pic foile și am recusut întreg volumul.
potrivire a textului vechi cu completarea
Forzațul a fost croit din hârtie marmorată veritabilă pusă la dispoziție de bunul prieten restaurator Cristian Dima, care a avansat în marmorare mult peste eforturile mele, în tonuri calde de pământuri naturale, după tehnica originală folosită în secolele trecute.
Legătura a fost realizată în piele de capră tăbăcită vegetal, produsă în colaborare cu Institutul de Cercetare pentru Piele, vopsită manual și stropită tot în tonuri de pământuri calde.
Pielea nu a fost lustruită, ci lăsat grenul natural, peste care am executat decorațiunile în auriu și în sec:
Cotorul a fost împărțit în șase câmpuri liniate în auriu, cu patru câmpuri ornate cu un fleuron mic central și două scrise (superior pentru titlu și inferior pentru autor, plus anul marcat la picior).
Modelul folosit este de secol 18-19: fără titlu sau autor pe față, dar cu un chenar decorativ în auriu realizat cu fileta, colțuri marcate de un fleuron romboidal (plasat și în centru)
cu mărginiri de linii duble trase în timbru sec la exterior și flancat la linia aurie.
Și desigur, micul clip de final:
Pentru cei care doresc să-i acceseze lucrările și nu sunt deranjați de româna în grafie chirilică, avem aici șapte lucrări ale lui sau la care și-a adus contribuția, exemplare scanate și oferite în mod gratuit de către Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (printre care și un alt exemplar din Retorică):
Exemplarul pus la dispoziție cu generozitate de către domnul Silviu Borș este scanat și va fi pus pentru descărcare pe pagina de bibliotecă digitală, însă până atunci domnia sa mi-a permis să îl fac eu public pentru cei interesați. Se poate găsi mai jos:
Sunt întrebat deseori cât costă o carte de onoare. Răspund de fiecare dată că ”depinde”. Sunt întrebat invariabil ”estimativ, așa?”, răspund invariabil ”Între 50 și 5000 de RON”.
Cărțile de onoare din prezentul articol nu au fost scumpe din punct de vedere material, ci din punct de vedere al altor detalii.
De obicei, prețul ar fi dictat numai de dimensiune, numărul de foi, calitatea hârtiei, materialul folosit și numărul cuvintelor de imprimat.
Cele două cărți de onoare sunt destinate unor parohii ortodoxe românești din Austria, și aveau un termen limită. Acesta este un prim lucru care poate crește prețul: urgența.
Deasemenea, fiecare trebuia să conțină pe față icoana figurativă a hramului fiecărei biserici. Aici, ”Sfinții Martiri Brâncoveni” și ”Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț”. Neavând matrițe cu Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț (contrar credinței majorității clienților, acestea nu ”se găsesc” și nu se ”iau de pe undeva”, ci sunt făcute pe comandă, conform dorințelor clientului), a trebuit să fac, desigur, două matrițe. Acum, dacă aș fi avut icoane pe care să le transpun de-a gata în matrițe, oferite de client, cu Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, prețul ar fi fost ridicat doar cu costul celor două matrițe fizice.
După cum bine bănuiți, nu existe pe net, gratis, doar de luat și de folosit, două icoane în desen liniar, clare, cu Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț. Așa că a trebuit să fac eu însumi Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț *Asta presupune:
1. studiul iconografic
2. găsirea unor icoane de calitate drept model
3. trasarea liniară a icoanelor
4. rafinarea desenului în tuș
5. Scanarea desenului
6. Prelucrarea grafică și încadrarea într-un romb clasic brâncovenesc
7. Selectarea zonelor de gol-plin conform matrițelor istorice studiate și introducerea scrisului (legendei).
Din fericire, clienta care a comandat aceste matrițe a fost deosebit de înțelegătoare și a plătit munca depusă. Există însă clienți care presupun din oficiu că aceste servicii sunt sau ar trebui să fie gratuite. Din păcate, nu sunt.
Grație bunăvoinței domniei sale, deschiderii, înțelegerii și încrederii acordate, am reușit să le termin cu bine, și înainte de termen:
*
Dacă vi se pare prea lungă sintagma ”Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț.” este pentru că este într-adevăr, lungă, și am repetat-o strict pentru a vedea că la o analiză atentă, un titlu lung este o povară: o carte de onoare cu un titlu din 3 cuvinte va avea întotdeauna un preț diferit față de una cu 20 de cuvinte: Fălticeni versus Cartea de onoare a clubului seniorilor campioni de șah de pe lângă Căminul Cultural Fălticeni etc etc).
Am primit de la un frate călugăr de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului spre restaurare un Chiriacodromion publicat în 1839 la Buzău.
Convenisem la început că o restaurare completă ar fi mult prea costisitoare, așa ca o copertă nouă de piele și o reparare sumară a paginilor erau suficiente. Timpul a trecut însă și am lăsat lucrarea deoparte din pricina prea multelor comenzi. Odată ce m-am apucat și am desfăcut volumul, nu am avut inima să las paginile așa cum erau, cusute prin file, lipite cu mult clei, strâmbe și încrețite, așa că am decis să desfac totul și să refac volumul așa cum trebuie. Măcar cu atât să compensez perioada prea lungă în care a stat la mine.
Sunt conștient că nu este o carte rară sau prețioasă în termenii colecționarului de carte, însă pentru el sunt sigur că era printre cele mai prețioase cărți.
Și odată depusă atâta muncă pentru restaurare, nu i-aș fi pus o copertă nouă, așa că am recuperat coperta veche, i-am studiat temeinic decorațiunile, după cum se va vedea mai jos și am pus-o la loc așa cum ar fi trebuit să fie.
Volumul era un in-quarto de 479 pagini plus 8, de aproximativ 21.5x16 cm. Fusese cusut încă o dată, deosebit de rudimentar, prin file, iar acum coperta se micșorase atât de mult încât se trăsese dincolo de limita filelor.
Paginile au suferit un minimum de intervenție și restaurare, strict cât să permită recoaserea, conform dorinței clientului.
Recoaserea s-a făcut pe aceleași orificii ca prima cusătură, cea originală, respectând aceeași metodă: forzațul cusut la prima și ultima fasciculă, cusătură pe sfori îngropate, cu bucla petrecută, primele fascicule cusute complet iar restul cusute pe sărite (în zig-zag, două câte două) cum se cos majoritatea volumelor care au câte două foi per fasciculă.
Un aspect modificat la structura volumului a fost corijarea unei erori făcute de ultimul legător care a avut volumul pe mână: după gravura pleine-page cu Învierea lui Hristos urma o cuvântare, apoi Scara (sumarul) și abia apoi textul propriu zis, însă la acest volum legătorul a plasat greșit Scara înaintea Cuvântării:
Înainte
După
După lipirea franjurilor pe forzaț, am trecut la recuperarea scoarțelor. Au fost demontate în mediu ud, scos cartonul (prilej cu care am găsit pe fiecare carton câte o bucată de piele cașerată, după toate probabilitățile, pentru a oferi o suprafață fină pielii și a permite o imprimare în sec cât mai bună) și am reîntins pielea.
După montarea noilor porțiuni de piele pentru acoperirea lipsurilor, cu clei de iepure, am fixat un ricăn nou, drept, precum cel original, și două scoarțe de carton rotunjit pe margini și teșit pe interior în partea cotorului, apoi am montat totul.
Vedere anterioară
Vedere posterioară
Interior și exterior:
Decorațiuni externe:
Volumul a fost decorat în timbru sec folosind patru fiare moderne:
1. Fleuron mic, aldin, motiv vegetal: 1,7 x 1,5 cm
Folosit pe coperta posterioară de 5 ori și pe cotor de 4 ori, în câmpuri.
Nu am reușit să găsesc variante identice în niciun catalog, însă mai toate au unelte similare. Originea e cel mai probabil italiană sau franceză.
2. Fleuron mediu, de colț, simetric, motiv vegetal stilizat: 2,6 x 2 cm
Folosit pe coperta anterioară de 4 ori în colțuri și de 4 ori în rozeta centrală.
Variante similare apar în cataloagele următoare:
Fine Cut (HT1008G) Revenga (785) J.B.Alivons (3623)
Judecând după claritatea detaliilor, Cei de la Revenga au copiat modelul de la Fine Cut iar aceștia la rândul lor au copiat modelul celor de la J.B.Alivons, indicând așadar o origine franceză a fleuronului. Cel folosit în prezent pare a fi varianta mai veche a celui francez preluat mai apoi de cele trei cataloage.
3. Filetă cu model geometric (cathedrale): 9,3 x 0,7 cm.
Folosită în chenarul decorativ al copertei anterioare. Lungimea filetei a fost extrapolată măsurând dantela de la capete până la suprapunerile vizibile. În mod cert nu este o roletă. Din nou, catalogul Alivons are cea mai apropiată variantă, modelul 352.
Nu este o potrivire exactă, însă principiul decorativ este același: șirul de ogive cu vitraliu trilobat stilizat, separate de linii vericale terminate în cerc, totul plasat pe o linie orizonatală.
4. Roletă cu model vegetal.
Folosită în chenarul copertei posterioare. În mod cert o roletă deoarece nu se observă întreruperi.
Modele similare abundă în toate cataloagele, însă cele mai apropiate sunt cele din catalogul J.B.Alivons, în special 212.
There is one prevalent type of binding that comes up when searching for Dutch Vellum binding, that is Prize Bindings. These books were given as prizes in the Netherlands (and later it seems, in other countries like England and Ireland) from around 1633 until 1830. (Quote)
Prize bindings were simple hollow backs with stiff boards, decorated with a supralibros on the center of the covers, with some type of rectangular decoration on the perimeter.
As I found, very fine bindings were executed in gold and I ve found many examples using the Memory of the Netherlands Portal. (all images are links to the original entries).
I tried to find other examples, using keywords in Dutch: parchment (perkament), zwart (black), gestempeld (stamped), but nothing came up except this small binding in green vellum:
1790-1800
The book`s description mentioned it was on green parchment stamped in black, with the question mark associated with Zilver (Silver). I introduced that as a search term and lo and behold, the wonderful world of Dutch silver-stamped bindings turned black opened up to me:
1750-1800
1700-1740
1699-1700
1650
1793
1788
One might think that these bindings are executed entirely using large blocks, but we also have examples of decorations done by combining stamps and blocks, like this one, from 1726:
It seems the further back we go, the more likely is the chance to find tooled bindings, not blocked ones. The small binding below dates from about 1750, was bound and tooled (not blocked) by Jacob Cornelius Schoots van Capelle of Amsterdam. The description also lists silver as the substance used.
As we will see in the Technique, Zaehnsdorf will be a huge help, in his Art of Bookbinding, he opens his section on vellum binding: The Dutch, as a nation, appear to have been the first to bind books in vellum.
