Apostol Slavon

 

    Cartea este rusească, inclusiv monturile metalice. Aurirea a fost executată în România.  În atelierul meu a avut loc desfacerea filelor, coaserea pe gherghef, colorarea șnitului, coaserea capitalbandului și remontarea orfevrăriei în plăcile de lemn. Hârtia marmorată a fost executată de către Cristian Dima.

    Nu întrebați cât costă o astfel de carte. Vă rog eu. Nu mă ocup cu turnarea în metal sau cu aurirea unor astfel de piese. Mă ocup cu recondiționarea celor care există deja și s-au deteriorat. 

 Se poate face o lucrare similară și pentru cărțile ortodoxe românești, însă după mai multe discuții care mi-au ocupat foarte mult timp (găsirea ornamentelor, calcularea prețului cu tot cu transport din Rusia, calcularea auririi, frezarea cuielor și aurirea acestora, debitarea unor plăcuțe de lemn, îmbrăcarea în pluș, coaserea volumului, etc etc), 100% din cei care întreabă spun că e ”prea scump”.  Da, un volum cusut de mână, legat în lemn și catifea, cu monturi de bronz placat cu aur, nu va costa 500 de RON. Va fi scump.  Nu este destinat colecționarilor, curioșilor, bibliotecii personale sau mesei din sufragerie. Nu este un obiect care să dea bine în poze.  Este un obiect de cult, destinat Altarului. 

Despre Bibliofilie

 (Articol apărut aici și dincoace )

    În lumea noastră din ce în ce mai tehnologizată, mai digitală, mai rece și mai nesigură, o disciplină condamnată de mulți sceptici la pieire își regăsește adepți.  Ce anume este și face un om bibliofil?

     Dacă am fi să-i credem pe greci, biblio-filul este iubitorul de carte sau iubitorul de cărți, o ființă ciudată, deseori neliniștită, care spre deosebire de iphone-ofil (oricum, cu toții suntem un pic), își petrece mai mult din timpul său citind, colecționând cărți sau admirând legăturile de piele în care deseori sunt conținute. Un individ foarte asemănător bibliofilului este bibliomanul. Despre diferența dintre cei doi a scris domnul Umberto Eco (unul dintre autorii mei preferați, trebuie să recunosc). Bun, bibliofilul știm ce e, dar bibliomanul? Nu, deși așa sună, nu este un supererou jumătate-om-jumătate-carte, din contră, este un om obsedat de cărți. 

    Se deosebește de bibliofil prin faptul că acesta este devorat de pasiunea de a avea, dacă nu orice carte, măcar toate cărțile! Un desiderat cât se poate de realist, nu-i așa?.. Bibliofilul merge prin anticariate, răsfoiește, compară liste, caută asiduu un autor sau o anumită ediție, și dacă e norocos, cumpără un volum. Fie că este ceva ieftin, dar care lipsește colecției lui, fie că este ceva scump, care lipsește și celor mai importante colecții, bibliofilul cumpără echilibrat, ceva ce îi face plăcere să atingă, să privească, să răsfoiască și să contemple în raft. Pe de altă parte, bibliomanul acaparează. Dacă merge într-o librărie, va ieși cu două-trei cărți. Dacă merge într-un anticariat, va ieși cu o plasă, iar dacă va intra în biblioteca vreunei rude decedate sau vreo colecție casată, nu va mai ieși deloc, va fi scos de acolo, probabil, cu forța. 

    Bibliomanul nu se poate abține din aceleași motive ca și bibliofilul, dorința de a avea, a admira și a citi, însă acesta din urmă este de o voracitate galopantă. Bibliomanul nu va trece niciodată peste un morman de cărți aruncate la gunoi fără a le salva. Nu va refuza oferta nimănui care oferă cărți uzate (limbajul de specialitate pentru cărțile care au fost citite deja… unii nu țin în case așa ceva), indiferent care va fi starea lor, subiectul tratat, chiar și limba în care au fost scrise.  

    Deși eu mă reclam din ambele categorii, mai sunt parte dintr-o altă categorie, și sper să nu ne încurcăm în termeni: bibliopeg. Ce-i acela? Doamne, câți termeni… Bibliopegul este cel care poate lua o carte obișnuită, de obicei dorită de biblioman, și o poate transforma în ceva râvnit de bibliofil. Anume, mai pe românește, sunt legător de cărți. 

    Sună puțin kinky atunci când spun că leg cărțile în piele, dar vă asigur că este o ocupație cât se poate de cuminte și onorabilă. Când eram mic mă fascinau cărțile vechi din filme, fie rafturile sclipitoare, în piele de vițel și aur veritabil din birourile impozante ale oamenilor gravi și importanți, fie cărțile medievale, groase și misterioase, țintuite în ferecături sau lanțuri, departe de ochii curioșilor. Nu mică mi-ar fi mirarea dacă fix ”Numele Trandafirului”, ecranizarea unui roman de Eco, mi-ar fi accentuat pasiunea pentru misterul cărții. Nu am avut niciodată idee cum se făceau și nu am avut niciodată habar că eu voi ajunge un astfel de om, care să facă aceste lucruri, sau să le repare.  Când eram mic eram biblioman, strângător de cărți. Apoi am crescut un pic, m-am deșteptat puțin (nu mult) și am dobândit plăcerea cărților vechi, rare sau prețioase și am devenit bibliofil. Această bibliofilie s-a agravat, trebuie să recunosc, iar în prezent sunt bibliopeg. Leg cărți. Fie că sunt valori și rarități sau psaltirea de pe care bunica se ruga zilnic, mai toți oamenii care trec pragul atelierului meu au o nevoie sau o dorință bibliofilă, într-o măsură mai mică sau mai mare.   

    Un bibliofil nu trebuie să fie un colecționar însetat, am descoperit. Nu trebuie să colecționezi cărți de patrimoniu sau numai prime ediții.   Poți fi bibliofilul propiei tale biblioteci și o poți îmbrăca în piele, dacă asta te satisface, fie că sunt romane de dragoste sau Viețile Sfinților. Poți fi bibliofil pentru un autor anume, precum cei îndrăgostiți de Eminescu sau de Blaga. Și poți fi bibliofilul unei singure cărți. Cunosc oameni care dețin o singură carte căreia i s-au dedicat. Câteodată e o Biblie, câteodată este un jurnal personal. Uneori este cartea de rețete a mamei sau albumul cu amintiri din liceu. Bibliofilul iubește cartea rară, indiferent de cât investește sau cât de des. Pot fi bibliofili neștiuți și printre cititorii acestor rânduri, neștiuți chiar și de ei, așa cum eu nu mă știam a fi bibliofil când eram biblioman și când nici măcar nu aveam habar de frumusețea legătoriei de carte când eram simplu bibliofil.

 

Sfânta Evanghelie (Piele)

 

Date fizice:

Volum in octavo, legat în plin, piele de vițel tăbăcită vegetal de culoare granat, lustruită, măsurând 340/240/160/38 mm, 463 pagini. Fața și spatele sunt decorate cu un chenar floral bizantin și icoanele Evangheliștilor în colțuri, fața conține icoana Mântuitorului Biruind Iadul iar spatele, Răstignirea. 

Date Bibliografice:

Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie

 Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă 

 București, 2019.

Preț: 1000 RON

Pentru personalizări și detalii legate de modele similare, a se vedea contactul. 

Dr. St. Odobleja: Psychologie Consonantiste

 

 Date fizice:

Volum din două tomuri in octavo coligate, foi nedesfăcute, coperți originale la interior,  legat în plin, piele de vițel tăbăcită vegetal de culoare cognac, lustruită, măsurând 240/160/44 mm, 876 pagini. Legătură modernă, cu chenar în timbru sec executat manual, cotor Nobil Scris, titlu și autor aurite pe față, contracoperți din hârtie marmorată.

Date Bibliografice:

Dr. St. Odobleja

 Psychologie Consonantiste

 Librairie Maloine

  Rue de l'École-de-Médecine, 27

Preț: 750 RON

Molitfelnicul legat în piele

 

 Date fizice:

Volume in octavo, legat în plin, piele de vițel tăbăcită vegetal de culoare granat, lustruită, măsurând 240/160/58 mm, 927 pagini. Legătură modernă, cu chenar în timbru sec din matriță întreagă, cotor Nobil Scris, titlu și cruce aurită pe față și stema Patriarhiei Ortodoxe (varianta veche) pe spate. 

Date Bibliografice:

Molitfelnic

 Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă 

 București, 2019.

Preț: 400 RON

Evanghelie ferecată

Am avut prilejul să lucrez câteva evanghelii cu ferecătură pentru Eparhia Slavei din Tulcea. 

Ferecăturile sunt realizate în Rusia însă textul evangheliei (în limba slavonă) a fost scanat, procesat, printat și cusut la noi. 

După montarea forzațului de pluș, am aurit tranșele și am cusut capitalbandul

 toate fiind făcute cu precizie de milimetru, deoarece textul trebuia să încapă exact în ferescătura moscovită. 

Azi de dimineață am primit aceste poze minunate de la Cătălin Săvulescu și mi-a fost imposibil să le țin pentru mine. 

Țin să îi mulțumesc atât lui cât și slujitorilor de la Uspenia, care au avut încredere în mine mai mult decât aș fi avut eu pentru a duce la bun sfârșit câteva astfel de obiecte. 

Evanghelie în stil istoric

Un client a dorit o evanghelie modernă (textul necusut poate fi procurat de la Editura Patriarhiei), dar legată într-un stil istoric.

Textul a fost cusut pe sfori aparente, scoarțele sunt din lemn, pielea de vițel tăbăcită vegetal a fost trasă pe nervuri și pe scoarțe, vopsită și lustruită: 

Ambele coperți au fost decorate cu imprimaje în timbru sec cu fileta liniară și roleta decorativă

tranșele vopsite într-un vermillion temperat

coperta anterioară a fost ștanțată cu scena Răstignirii, un model reconstituit de pe o altă legătură românească, în foiță de aur dublu de 23,5 K după maniera tradițională

capitalbandul cusut în bumbac de două culori (deși este  în mod curent folosită azi pentru asta, legăturile românești nu aveau capitalband în mătase, cu în buimbac sau in). 

Nicolae Densușianu: Dacia Preistorică (1913)

 

Nicolae Densușianu Dacia Preistorică carte legată jumătate piele carte de lux Legătorie de cărți Bucuresti Mihai Vârtejaru Legătoria Arta Cărții

Carte de Onoare: Buna Vestire

Acum ceva vreme am avut o comandă pentru o carte de onoare de la o familie de români ortodocși din Austria. 

Mai executasem alte două asemenea volume, așa că nu s-a pus problema încrederii. 

Cu toate că izolarea națională a îngreunat manufactura (după cum bine știu mai toți clienții mei actualmente și care au fost foarte răbdători), se pare că volumul a ajuns cu bine la destinație.

Un amestec destul de echilibrat de ornamentică și scris, chenerale au fost executate în timbru sec cu scule de mână, excepție fiind conțarele interioare, în auriu. 

Cum hramul bisericii era ”Buna Vestire”, am profitat de ocazie și am executat o matriță pe care doream să o fac de mai demult, însă nu am avut motive. 

Modelul este o reprezentare iconografică ortodoxă de secol XVIII transpusă într-un ancadrament oval caracteristic maidegrabă modelelor apusene. Bănuiesc că a fost lucrat în bronz de meșteri ardeleni sau germani.  

Legătura de pe care am făcut reproducerea putea fi consultată pe site-ul DigiBuc. După notițele mele este vorba de volumul Academiei Române CRV 1077, însă linkul este nefuncțional.

Colecția conține mai multe legături deosebite, aparținând desigur aceluiași atelier, lucrate pentru Iosif Naniescu în 1875. 

Scrisori către Ioan Bianu (Ediția Croicu)

Legătura pe Optime este una din inventiile legătoriei din perioada industrială și post-industrială.

Potrivită bibliotecilor, hârtia marmorată din exterior este înlocuită cu pânză tare colorată și lăcuită, deosebit de rezistentă în timp.

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX se purta Optimea în cotor decorat cu auriu, eventual scris, și scoarțele imprimate la prese mari (Fomm sau Krause) cu modele unice, care prin dispunerea lor presau și ascundeau linia dintre piele si pânză.

Date fizice:

Cinci volume in octavo, în legat în optime, în piele de capră de culoare cognac și pegamoid vopsit în ape granat, măsurând 240/160/45-30-40-22-33 mm, 651-521-709-403-511 pagini. Legătură de epocă, de sfârșit de secol XIX, cotor Nobil Scris cu auriu msat și model presat la cald pe ambele fețe care imită legăturile moderne românești de inspirație germană. Contracoperțile sunt din hârtie brună, precum și capitalbandul și semnul de carte. 

Date Bibliografice:

Scrisori către Ioan Bianu
Ediție, prefață și note de Marieta Croicu și Petre Croicu

Editura Minerva, București, 1974-1980.

Preț:

1200 RON