Două cărți de onoare ecleziastice

Sunt întrebat deseori cât costă o carte de onoare.  Răspund de fiecare dată că ”depinde”. Sunt întrebat invariabil ”estimativ, așa?”, răspund invariabil ”Între 50 și 5000 de RON”. 

Cărțile de onoare din prezentul articol nu au fost scumpe din punct de vedere material, ci din punct de vedere al altor detalii. 

De obicei, prețul ar fi dictat numai de dimensiune, numărul de foi, calitatea hârtiei, materialul folosit și numărul cuvintelor de imprimat. 

Cele două cărți de onoare sunt destinate unor parohii ortodoxe românești din Austria, și aveau un termen limită. Acesta este un prim lucru care poate crește prețul:  urgența. 

Deasemenea, fiecare trebuia să conțină pe față icoana figurativă a hramului fiecărei biserici. Aici, ”Sfinții Martiri Brâncoveni” și ”Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț”. Neavând matrițe cu Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț (contrar credinței majorității clienților, acestea nu ”se găsesc” și nu se ”iau de pe undeva”, ci sunt făcute pe comandă, conform dorințelor clientului), a trebuit să fac, desigur, două matrițe. Acum, dacă aș fi avut icoane pe care să le transpun de-a gata în matrițe, oferite de client, cu Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, prețul ar fi fost ridicat doar cu costul celor două matrițe fizice. 

După cum bine bănuiți, nu existe pe net, gratis, doar de luat și de folosit, două icoane în desen liniar, clare, cu Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț. Așa că a trebuit să fac eu însumi Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț *  Asta presupune: 

1. studiul iconografic 

2. găsirea unor icoane de calitate drept model 

3. trasarea liniară a icoanelor 

4. rafinarea desenului în tuș 

5. Scanarea desenului 

6. Prelucrarea grafică și încadrarea într-un romb clasic brâncovenesc 

7. Selectarea zonelor de gol-plin conform matrițelor istorice studiate și introducerea scrisului (legendei). 

Din fericire, clienta care a comandat aceste matrițe a fost deosebit de înțelegătoare și a plătit munca depusă. Există însă clienți care presupun din oficiu că aceste servicii sunt sau ar trebui să fie gratuite. Din păcate, nu sunt. 

Grație bunăvoinței domniei sale, deschiderii, înțelegerii și încrederii acordate, am reușit să le termin cu bine, și înainte de termen: 

    

*

Dacă vi se pare prea lungă sintagma ”Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț.” este pentru că este într-adevăr, lungă, și am repetat-o strict pentru a vedea că la o analiză atentă, un titlu lung este o povară: o carte de onoare cu un titlu din 3 cuvinte va  avea întotdeauna un preț diferit față de una cu 20 de cuvinte: Fălticeni versus Cartea de onoare a clubului seniorilor campioni de șah de pe lângă Căminul Cultural Fălticeni etc etc).

Legători: Ioan Tompoș

Ieri am făcut o vizită fulger în Brașov strict pentru a discuta cu doamna Ildiko, văduva unui legător pe nume Ioan Tompoș de care îmi povestise un client.

Am fost întristat să aflu că nu mai trăiește, dar am fost bucuros să-i găsesc atelierul. 

Prin amabilitatea doamnei Ildiko am obținut două fotografii ale domniei sale, și câteva informații extrem de prețioase: domnul Tompoș era urmașul unei reale dinastii de legători. Român catolic de extracție maghiară, tatăl domniei sale era legător, la fel și bunicul și străbunicul. Atât se întinde cunoștința doamnei, însă nu putem ști câți ”compactori” (cum se spune în Ardeal) de cărți ar mai fi fost dinainte. 

Ioan Tompoș s-a născut pe 21.10.1954 și a decedat pe 7 iunie 2016.  La 17 ani a început să lucreze la legător la ICPAT (Tractor Proiect). 

Tatăl său se numea Gheorghe Alexandru Tompoș (6.08.1930-2013), căsătorit cu mama sa, Lucreția (1929-2011), a fost legător desemenea. 

Tatăl acestuia (bunicul) se numea Iosif Tompoș (sau Joszef Tompos) maghiar- după câte spune doamna- născut în 1916 sau 13 și activa ca legător în Sighișoara.

Tatăl acestuia din urmă era tot legător însă numele s-a pierdut.  

O mențiune a unui Francisc Tompoș, neamț însă (percepție eronată probabil), lucrând în Sibiul la 1935, am găsit în cartea lui Traian Dorz, Istoria Oastei, Vol. I (p. 143):

 Clãdirea din str. Turnului nr. 33 unde am spus cu alt prilej cã ne-am mutat în anul 1935 avea trei etaje. În jumãtate din partea de jos a clãdirii era întîi librãria cu administrația, apoi

sala de adunare în care avea și redacția o masã. În urmã era compactoria și locuința

compactorului și a familiei sale. Compactorul era un neamț foarte cumsecade, Tompos Francisc.

Din câte am aflat, acesta era fiul lui Iosif și fratele lui Gheorghe. Născut în Sighișoara, a activat în Sibiu și apoi în Satu Mare. Așadar, unchiul patern tot legător. 

În aparent modestul atelier din beciul casei sale am găsit câteva prese minunate și o ghilotină Krause impecabilă, moștenite de la înaintașii săi, desigur:

Înainte de plecare, doamna Ildiko a fost bucuroasă să-mi accepte oferta de a cumpăra două filete de bronz și șapte fălțuieli, făcute de dânsul și de strămoșii săi din os, unelte pe care sunt mândru să le dețin având în vedere lunga lor viață și semnificația profund personală. 

Ioan Tompoș a fost ultimul legător din liniajul său și sper să îi pot duce numele mai departe prin lucrările mele. Mulțumesc, domnule Tompoș. 

”Prințul” legător de cărți: Carol Lambrino

Carol Lambrino sau mai complet, Mircea Grigore Carol Lambrino (n. 8 ianuarie 1920, București – d. 27 ianuarie 2006, Londra) a fost primul fiu al Regelui Carol al II-lea al României din relația sa cu Zizi Lambrino și fratele vitreg al Regelui Mihai I. 

Acesta a absolvit Școala de Arte Frumoase la Paris, iar după o scurtă carieră de pictor și acuarelist, se pare că s-a dedicat legătoriei manuale. 

În clipul de mai jos, de unde am încercat să extrag imaginile, îl vedem la vârsta de 33 de ani, în atelierul său din Paris: 

Vedere a atelierului cu ghergheful de lemn și presa mare franceză de stejar.

cosând un volum pe sfori la gherghef

aplicând o linie în sec cu o roletă sprijinită pe umăr

verificând volumul abia imprimat: un frumos octavo cu goldșnit, legat pe jumătate în piele și hârtie marmorată. 

asemănarea cu Carol al II-ea este remarcabilă. 

Vizionare plăcută!

O carte obișnuită

...pentru mine. 

Dar deosebit de importantă și dragă domnului profesor pensionar care mi-a adus-o. 

Așa că m-am străduit să o fac cât mai rezistentă față de starea în care ajunsese. 

Istoria Artelor, de Hendrik Willem van Loon, trad. Ion Totoiu, Naționala Mecu S.A., 1945. 

Restaurare: Chiriacodromion, 1839

Am primit de la un frate călugăr de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului spre restaurare un Chiriacodromion publicat în 1839 la Buzău. 

Convenisem la început că o restaurare completă ar fi mult prea costisitoare, așa ca o copertă nouă de piele și o reparare sumară a paginilor erau suficiente. Timpul a trecut însă și am lăsat lucrarea deoparte din pricina prea multelor comenzi. Odată ce m-am apucat și am desfăcut volumul, nu am avut inima să las paginile așa cum erau, cusute prin file, lipite cu mult clei, strâmbe și încrețite, așa că am decis să desfac totul și să refac volumul așa cum trebuie. Măcar cu atât să compensez perioada prea lungă în care a stat la mine. 

Sunt conștient că nu este o carte rară sau prețioasă în termenii colecționarului de carte, însă pentru el sunt sigur că era printre cele mai prețioase cărți. 

Și odată depusă atâta muncă pentru restaurare, nu i-aș fi pus o copertă nouă, așa că am recuperat coperta veche, i-am studiat temeinic decorațiunile, după cum se va vedea mai jos și am pus-o la loc așa cum ar fi trebuit să fie. 

Volumul era un in-quarto de 479 pagini plus 8, de aproximativ 21.5x16 cm. Fusese cusut încă o dată, deosebit de rudimentar, prin file, iar acum coperta se micșorase atât de mult încât se trăsese dincolo de limita filelor.  

Paginile au suferit un minimum de intervenție și restaurare, strict cât să permită recoaserea, conform dorinței clientului. 

Recoaserea s-a făcut pe aceleași orificii ca prima cusătură, cea originală, respectând aceeași metodă: forzațul cusut la prima și ultima fasciculă, cusătură pe sfori îngropate, cu bucla petrecută, primele fascicule cusute complet iar restul cusute pe sărite (în zig-zag, două câte două) cum se cos majoritatea volumelor care au câte două foi per fasciculă. 

Un aspect modificat la structura volumului a fost corijarea unei erori făcute de ultimul legător care a avut volumul pe mână: după gravura pleine-page cu Învierea lui Hristos urma o cuvântare, apoi Scara (sumarul) și abia apoi textul propriu zis, însă la acest volum legătorul a plasat greșit Scara înaintea Cuvântării:

Înainte 

 După

După lipirea franjurilor pe forzaț, am trecut la recuperarea scoarțelor. Au fost demontate în mediu ud, scos cartonul (prilej cu care am găsit pe fiecare carton câte o bucată de piele cașerată, după toate probabilitățile, pentru a oferi o suprafață fină pielii și a permite o imprimare în sec cât mai bună) și  am reîntins pielea. 

După montarea noilor porțiuni de piele pentru acoperirea lipsurilor, cu clei de iepure, am fixat un ricăn nou, drept, precum cel original, și două scoarțe de carton rotunjit pe margini și teșit pe interior în partea cotorului, apoi am montat totul.

Vedere anterioară

Vedere posterioară

 Interior și exterior: 

Decorațiuni  externe:

Volumul a fost decorat în timbru sec folosind patru fiare moderne:

1. Fleuron mic, aldin, motiv vegetal: 1,7 x 1,5 cm

Folosit pe coperta posterioară de 5 ori și pe cotor de 4 ori, în câmpuri.

Nu am reușit să găsesc variante identice în niciun catalog, însă mai toate au unelte similare. Originea e cel mai probabil italiană sau franceză. 

2. Fleuron mediu, de colț, simetric, motiv vegetal stilizat: 2,6 x 2 cm

Folosit pe coperta anterioară de 4 ori în colțuri și de 4 ori în rozeta centrală.

Variante similare apar în cataloagele următoare:

Fine Cut (HT1008G)           Revenga (785)          J.B.Alivons (3623)

Judecând după claritatea detaliilor, Cei de la Revenga au copiat modelul de la Fine Cut iar aceștia la rândul lor au copiat modelul celor de la J.B.Alivons, indicând așadar o origine franceză a fleuronului. Cel folosit în prezent pare a fi varianta mai veche a celui francez preluat mai apoi de cele trei cataloage.  

3. Filetă cu model geometric (cathedrale): 9,3 x 0,7 cm.

Folosită în chenarul decorativ al copertei anterioare. Lungimea filetei a fost extrapolată măsurând dantela de la capete până la suprapunerile vizibile. În mod cert nu este o roletă. Din nou, catalogul Alivons are cea mai apropiată variantă, modelul 352.

Nu este o potrivire exactă, însă principiul decorativ este același: șirul de ogive cu vitraliu trilobat stilizat, separate de linii vericale terminate în cerc, totul plasat pe o linie orizonatală.

4. Roletă cu model vegetal.

Folosită în chenarul copertei posterioare. În mod cert o roletă deoarece nu se observă întreruperi. 

Modele similare abundă în toate cataloagele, însă cele mai apropiate sunt cele din catalogul J.B.Alivons, în special 212. 

Decorațiuni Interne

Postare separată AICI (editare).

Mânelnic (1846)

Acest volum a fost în primă fază un mister, deoarece a venit la mine cu pagini lipsă. Forzațul conținea notația: Spre Știință, despre Biserică, însă atât clientul cât și eu am fost un pic sceptici că acesta ar fi titlul original. Legătura originală, fără doar și poate modernă, nu contemporană publicării, era o legătură pe sfert în piele de calitate joasă (oaie cel mai probabil) cu hârtie verde lăcuită cu imprimeu ștanțat.

După ce am apelat la mai mulți cunoscători de carte veche, răspunsul a venit din partea domnului D.L., un colecționar cu cunoștințe vaste în acest domeniu: lucrarea se numea Mânelnic, publicată în 1848 la Iași. Nu numai că domnul mi-a furnizat informația, însă a fost destul de bun încât să-mi trimită fotografii cu paginile lipsă.

Clientul a fost deosebit de bucuros să afle și a considerat necesar să-mi solicite o posibilă completare a volumului aflat la mine.

Am procesat imaginile trimise de domnul D.L. pe cât de bine am putut, am printat totul la scară pe hârtie manuală cu filigran, am tonat hârtia pentru a ajusta gradul de alb murdar caracteristic și am patinat-o prin metode proprii pentru a echilibra aspectul cu restul cărții și am presat totul.

În paralel, volumul a fost descusut și desfăcut, foile au fost spălate într-o baie de hidroxid de calciu slab pentru refacerea rezervei alcaline și deacidificare, apoi întreg volumul cu tot cu completări a fost reconstituit.

Volumul original era un Octavo de 18x11.5cm, 107 pagini plus 4. 

De moment ce clientul era și posesorul Opt-Glasarului, am folosit aceeași familie de  decorațiuni și aceeași piele de vițel tăbăcită vegetal, vopsită, stropită și lustruită. 

Fața a fost ștanțată în auriu cu un medalion romboidal cu Christos Pantokrator și titlul în alfabet chirilic (păstrând grafia din interiorul volumului)

iar spatele a primit o rozetă romboidală compusă din cele două fiare simetrizate în auriu. 

Gravurile volumului AICI. (editing)