Am avut plăcerea să dau un interviu domnului Dumitru pentru Haruna.ro
Să
zicem că eu mă apuc mâine de legătorie, ce mi-ați recomanda pentru început, cu
ce ar trebui sa încep, ce carte sau ce canal de youtube (în afara materialelor
dumneavoastră)?
Grea întrebare. Depinde cine întreabă și la ce nivel
al cunoștințelor este. Un om care nu are niciun fel de experiență în nicio
disciplină practică va avea mult de învățat înainte de a se apuca de asta.
Trebuie să învețe să coasă, să lipească, să taie, să-și organizeze spațiul de
lucru și să facă mici reparații pe obiectele personale până să facă acest lucru
pe cărți. Din fericire, eu am avut astfel de pasiuni și înainte așa că nu mi-a
fost greu,
însă niciunui astfel de om nu îi va fi imposibil să învețe legătorie, doar mai
greu. Dacă lecția mea de cusut foi va începe cu îndemnul: Introduceți ața în ac, iar răspunsul său nu va fi Gata ci Cum fac
asta? Este destul
de clar că lecția nu va continua fluid.
Lucrurile elementare
trebuiesc învățate individual pe cât posibil. Un profesor bun de literatură
trebuie să te învețe literatură la urma
urmei,
nu alfabetul. Deasemenea, dacă persoana are aptitudini manuale bune, dar este
limitat de cunoștințele
lingvistice (nu știe nicio limbă înafară de română), îi va fi deasemenea, greu.
Eu am încercat și încerc să umplu
acest vid informațional cu postările mele scrise, ilustrate și filmate, pe cât
mi-a permis timpul, însă nimeni nu face acest lucru, cel puțin nu deocamdată și
cel puțin nu metodic. Canale de youtube specializate pe legătorie sunt fie de amatori,
care conțin multe greșeli, fie de profesioniști, precum Trevor Lloyd dau
Harrington Bindery. Mie mi-au fost deosebit de utile materialele oferite de MHR
de la Bookbinder s Chronicle, Peter Baumgartner și Cheslea Bindery, însă totul
trebuie cuplat cu mult citit. Evident, nu în limba română.
Mergând
tot pe această idee, ați avut sau ați fi interesat de un ucenic să spunem,
mergând pe ideea unui internship?
De-a lungul timpului am pregătit aproximativ 20 de
ucenici și ucenice. Majoritatea nu au urmat o carieră în acest domeniu, însă
ici și colo au fost excepții, cel mai serios fiind Gabriel Panainte, care și-a
făcut propria legătorie în Vaslui și evoluează pe zi ce trece. Cum pe mine nu a dorit să mă învețe nimeni în
mod constant și deplin, eu am decis că voi învăța pe oricine îmi trece pragul.
Sistemul de ucenicie sau internship este cel mai lucrativ: eu nu îmi permit să
plătesc angajați, ei nu își permit să mă plătească pentru a face cursuri, așa
că învață pe măsură ce execută.
Ce
skill-uri ar trebui sa aibă un legător? Mă refer aici la partea de prelucrare,
am văzut ca dumneavoastră prelucrați și metalul de exemplu pentru lucrările
dumneavoastră.
Din păcate, eu nu mă pot da pe mine însumi drept
etalon, pentru că nu toți au preocupările mele. De formație sunt academic, deci
înainte de a prelucra metalul pentru a face cheotori necesare unei cărți
restaurate, trebuie întâi să studiez literatura de specialitate din domeniul
restaurării și conservării, apoi pe cea de istoria stilurilor de legături din
alte secole, apoi să generez o imagine comprehensivă a stilurilor de
decorațiuni folosite, și abia apoi să mă apuc de lucrul efectiv. Realizarea
decorațiunilor din metal este cam 20% din muncă. Depinde de cât de specializat
dorește să fie legătorul. Dacă dorește să fie legător comercial (cărți moderne
legate în materiale sintetice) o stăpânire de bază a presiunii, temperaturii și
cunoașterii materialelor vor fi de ajuns. Dacă dorește să fie legător de artă,
cunoașterea tehnicilor tradiționale de lucrat cu piele naturală, cu cleiuri
animale, cu foiță de aur și cu unelte de mână vor fi necesare, pe lângă
primele. Dacă dorește să fie legător de lux, pe lângă toate acestea va trebui
să adauge talentul la desen, design, cunoașterea stilurilor istorice, vopsit de
piele manual, tehnici avansate de construcție a volumului și inginerie. Și
desigur, dacă dorește să facă și restaurare de carte veche, celor trei seturi
de talente trebuie să li se adauge conștiința lucrului cu obiecte și materiale
vechi, conservare, reconstituire, consolidare, integrare și înregistrarea
minuțioasă a tuturor procedeelor pe care le face.
Ati
găsit obiecte interesante sau ciudate în cărti? Nu știu, ceva uitat de un fost
propietar, un semn de carte interesant, poate o notiță etc? (eu am găsit câte
ceva uneori prin cărțile de anticariat)
Sigur. Dar nu atât ciudat cât surprizător în mod
plăcut. În cărțile religioase găsesc de obicei pomelnice, chitanțe sau
rugăciuni. În cele personale am găsit vederi, fotografii, flori presate, toate
fiind semne de carte improvizate. Cea mai memorabilă a fost o invitație
caligrafiată pentru un bal ținut de regale Carol I. Altminteri, în cărțile
vechi aduse la restaurat am găsit multe exoschelete de insecte care au trăit
ceva vreme prin paginile cărții și s-au hrănit cu cleiul sau hârtia lor sau ace
folosite la cusut și uitate înăuntru. Încă aștept să găsesc bani.
Lucrati
singur sau împreuna cu altcineva, vă mai ajută cineva?
Singur. Este de obicei o meserie solitară. Atunci
când am ucenici în atelier, de obicei lucrează la propriile lor proiecte, sau
dacă sunt acțiuni menite să mă ajute pe mine, sunt cele care necesită mult
timp, dar nu multă pricepere, însă care să îi învețe pe ei bazele.
La
nivelul țării noastre, există o comunitate cu privire la aceasta frumoasă
activitate?
Între legătorii tineri sau de nouă generație, cei pe
care i-am găsit deja lucrând, care s-au apucat odată cu mine sau pe care i-am
pregătit sau influențat eu, există. Ne ajutăm reciproc, ne recomandăm reciproc
și învățăm unii de la alții. În vechea generație există animozități și
concurențe copilărești care fac colaborarea și dialogul imposibil. Am încercat
să fac o astfel de rețea acum câțiva ani și m-am lovit din partea celor mai cu
experiență fie de reticență generală, fie de refuzul de a colabora cu X sau Y,
din rațiuni personale. Eu însă tind să colaborez cu toți, indifferent de nivel
sau de generație.
Aveți
în vedere un proiect, un film care să documenteze tot procesul de legare al
cărții? Mă refer la un filmuleț care să prezinte procesul de legare de la cap
la coada, dar prezentat în mod fast forward.
Nu. În primul rând, ilustrarea proceselor necesare
legării cărților de care mă ocup acum este deocamdată sistată din lipsă de
fonduri. Practic, plăteam pe cineva să filmeze pentru a face filmulețe
gratuite. Economic vorbind este o nebunie. Atunci când voi avea eu echipamentul
necesar voi relua. În al doilea rând, un proces de legare a cărții nu există.
Există nenumărate stiluri și metode, iar prezentarea unuia singur va atrage
critici de la adepții celorlalte stiluri că ”nu așa se face”. Ar însemna să
filmez cel puțin 20 de filme. Și în al treilea rând, nu poți mulțumi pe nimeni:
cei care vor vedea un filmuleț pe fast foreward cu tot procesul vor zbiera că
n-au înțeles nimic și că e prost făcut,
că nu pot învăța nimic din el, iar cei care îl vor vedea întreg, o oră-două vor
zbiera că e prea plictisitor. Trăim într-o lume în care orice lucru oferit gratuit este criticat. Și de a
face asta pe banii mei sincer, nu am timp.
Păstrând
ideea, aveți de gând/v-ați gândit să scrieți o carte pe viitor pe formatul unui
manual de legătorie, pentru pasionați? Am văzut într-un videoclip pe care l-ați
postat pe youtube că spuneați că nu există așa ceva în limba română.
Și da și nu. Mediul video este mult mai eficient pentru
asta. Cum spun oricărui ucenic sau om interest de legătorie care mă întreabă
câte ceva, trebuie să vezi. Pentru a ilustra un process, îmi ia 60 de minute să
scriu detaliat totul, 20 de minute să îi explic verbal același proces și 5
minute să i-l arăt pe viu sau filmat. O singură carte nu există în proiect, ci
mai multe: una ca introducere generală, una despre legătoria contemporană, alta
despre legătoria tradițională, alta despre stilurile istorice și reconstituiri,
încă una despre restaurare, și așa mai departe. Ceva care să acopere totul e
utopic, ca o mâncare care să placă tuturor. Și să mai fie și sănătoasă.
Cum
alegeți modelele de pe coperți? Ce vă inspiră? Aveți un catalog cu care lucrați
sau ceva de acest gen sau cum procedați?
Aici intervine gustul artistic și cultura fiecăruia.
În primul rând, suntem atenți la perioada din care face parte cartea. O lucrare
modernă ar putea fi legată într-un stil anterior, însă este de un prost gust extrem
să legăm o carte veche într-un stil modern. Vocația academică m-a făcut să merg
mai departe de modelele pe care le aveam la îndemână, așa că am început să studiez
ornamentica fiecărei perioade și culturi. Cu puțin antrenament, poți identifica
ce legătură este grecească sau olandeză sau italiană, cărui secol aparține sau
chiar ce legător a făcut-o și între ce ani. E un studiu în care deocamdată nu
s-a avântat nimeni de pe la noi. În ceea ce privește cartea veche românească,
am o pagină separată care studiază ornamentica, perioadele și atelierele care
au produs legături frumoase, numită Ornamentica
Legăturilor Vechi Românești.
Care
este materialul preferat cu care vă place să lucrați?
Depinde la ce ne referim: dacă ne referim la pagini,
hârtia veche este de neîntrecut. Hârtia modernă este făcută din celuloză, din
lemn, se degradează repede, se îngălbenește și devine friabilă. Cea veche,
făcută de obicei din in, cânepă sau bumbac, este de o rezistență uimitoare, își
păstrează culoarea și noblețea multe sute de ani, îți dă o senzație incredibilă
când o atingi, trecând cu buricele degetelor peste fiecare adâncitură produsă de literă sau
de gravură și simțind fibrele. Hârtia modernă nu are așa ceva, e tipărită
superficial. Ridicând la lumină o pagină de hârtie veche, manuală, nu greu
găsim un desen misterios, o stemă, un chip, o literă sau un simbol, invizibil
când pagina nu e cercetată, numit filigran. Fiecare moară de hârtie și fiecare
producător avea marca lui și cunoscând aceste filigrane, putem data destul de precis
o tipăritură sau un document. În ceea ce privește coperta, pielea natural
tăbăcită vegetal și vopsită de mine nu are comparație. E moale, suplă, elastică,
elegantă, trebuie tratată cu grijă și respect, și atunci scoate la iveală o
frumusețe pe care pielea tăbăcită cu crom și colorată în linie industrială nu o
are. În ceea ce privește decorarea, foița de aur este incomparabilă. Aceeași
grijă la detaliu, temperatură, presiune și timp poate da o capodoperă sau un
dezastru.
Care
sunt cele mai întalnite 3 greșeli/lucruri pe care nu le înteleg oamenii când e
vorba de legătorie?
Prima ar fi faptul că nu fac îndosarieri, lucrări de
diplomă, copii Xerox, plicuri, legări cu spiră, și altele similare. Au fost
obișnuiți cu toate aceste servicii într-un singur loc, și fac confuzie. Este
vina celor care au încercat să facă toate aceste lucruri deodată, de multe
făcându-le pe toate la fel de prost și niciuna bine. A doua neînțelegere ar fi că lucrarea de
legătorie trebuie să fie egală sau mai mică în preț decât cartea în sine. Am
avut deosebit de mulți clienți care veneau să repare câte o cărțulie și fiind
făcută o diagnoză și stabilite costurile, erau scandalizați: Eu am dat 20 de lei pe ea, cum sa dau atât
pe restauratre? Ideea că a repara un
lucru stricat costă mai mult decât altul nou este străină multor oameni. Cea
de-a treia neînțelegere este că legarea unei cărți nu este o necessitate. O
altă minoritate de clienți sunt cei care îmi explică faptul că vor cărți legate
în piele, dar au și chirie, și întreținere, și rate. Lucrul acesta mi se pare
vecin cu imbecilitatea: eu nu merg la croitori de lux să le zic că ar trebui
să-mi lucreze mai ieftin, îmi cumpăr ce haine îmi permit. Și nu merg la
restaurant de lux cerând mâncare de lux, dar dacă se poate, să-mi facă o
reducere, din nou, mânânc ce îmi permit. Să vrei să deții obiecte de lux dar la
prețuri de nimic se numește hoție.
Ce
muzică ascultați?
Există o axiomă conform căreia cu cât un om se
cantonează mai abitir într-un singur stil musical, cu atât are un intelect mai
limitat. Încerc să nu mă limitez. Ascult, înafară de manele și pop, mai toate
genurile. De la grime și rap underground la Tudor Gheorghe, de la rock simfonic
sau melodic death metal la muzica perioadei interbelice de la noi. Muzica bună
transmite, indiferent de gen.
Colecționati
cărți sau alte obiecte?
Absolut. Am fascinația trecutului. Și la fel cum mă
fascinează obiectele vechi păstrate de alții, încerc să păstrez obiecte curente
care să se învecheasă frumos. În copilărie am cochetat cu filatelia, ca mulți
dealtfel, și cu numismatica. Încă am perioade de interes puternic față de
numismatică, dar nu sunt consistente. Colecționez cărți din câteva tematici preferate
(legătorie și istoria cărții, științe oculte, șah, umor) și în general sunt un
biblioman atroce, nu support să văd sau să știu cărți aruncate. Ceea ce nu mă
interesează din ceea ce strâng este bineînțeles, dăruit. Dar nu pot citi cărți
care nu-mi aparțin. Am o bibliotecă personală de consum, una (destul de
restrânsă) pe care mi-am legat-o singur și alta (mai extinsă) care așteaptă să
fie legată. De-a lungul timpului am mai
colecționat etichete de vin și de bere, roci și cristale, brichete metalice, chei
vechi, pachete de lame de ras, pachete de cărți de joc, jocuri tradiționale și
unelte vechi, precum și o colecție sau două despre care nu pot vorbi din motive
strict subiective. Însă pasiunea perenă este cartea.
Cum
ar trebui protejată o carte, mai ales o carte veche? Aveți recomandări în acest
sens?
În primul rând ar trebui iubită și apreciată. Nimeni
care iubește o carte pentru conținutul ei și o apreciază pentru măiestria cu
care a fost făcută nu o va răni. În al doilea rând, nu o citi. Știu, pare paradoxal,
dar cel mai crunt tratament înafară de ardere este citirea frecventă. Este
destinul cărții să moară prin citire și să rămână în spiritul omului, și să
rămână necitită, intactă, nedeschisă, dar
să nu-și fi împlinit menirea de a ne înnobila. Dacă este o carte veche
rară, este imposibil să găsim traduceri, însă nimic nu ne va împiedica să luăm
o psaltire sau un octoih sau un Cervantes modern, în locul celor vechi, pentru
a le citi pur și simplu. Cartea se ferește pe cât posibil de lumină, umiditate,
fum de țigară și praf. Și desigur, de idioți. Cam astea ar fi condițiile ideale
ale păstrării cărții.
Unde
vă pot găsi clienții dumneavoastră?
De obicei la atelier. Numărul meu este postat și pe
blog, și pe site, și pe paginile de indexare, așa că nu este foarte greu să fiu
găsit. În lumea de astăzi este necesară și diseminarea virtuală a informației,
așa că nici Facebook-ul și nici Instagramul nu-mi sunt străine. Cu alte
cuvinte, e greu maidegrabă să nu mă găsești pe o căutare Google.
Un
cuvânt de încheiere, vă rog, o recomandare pentru cititorii noștri?
Citiți mult. Ce vă place. Nu obligați pe alții să
placă ceea ce vă place vouă. Dacă aveți copii și nu citesc, nu-i obligați,
lectura cu sila este la fel de eficientă ca iubirea cu forța. Dacă aveți copii
și voi nu citiți, nu vă mirați că vă urmează exemplul. Cumpărați și dăruiți
cărți, hainele se uzează și se aruncă, în timp ce cartea doar prinde patină. Și
bineînțeles, nu vă plictisiți! Sau dacă Doamne ferește vă plictisiți, nu
spuneți asta nimănui. Eu am o vorbă: numai proștii se plictisesc!
