O carte obișnuită

...pentru mine. 

Dar deosebit de importantă și dragă domnului profesor pensionar care mi-a adus-o. 

Așa că m-am străduit să o fac cât mai rezistentă față de starea în care ajunsese. 

Istoria Artelor, de Hendrik Willem van Loon, trad. Ion Totoiu, Naționala Mecu S.A., 1945. 

Restaurare: Chiriacodromion, 1839

Am primit de la un frate călugăr de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului spre restaurare un Chiriacodromion publicat în 1839 la Buzău. 

Convenisem la început că o restaurare completă ar fi mult prea costisitoare, așa ca o copertă nouă de piele și o reparare sumară a paginilor erau suficiente. Timpul a trecut însă și am lăsat lucrarea deoparte din pricina prea multelor comenzi. Odată ce m-am apucat și am desfăcut volumul, nu am avut inima să las paginile așa cum erau, cusute prin file, lipite cu mult clei, strâmbe și încrețite, așa că am decis să desfac totul și să refac volumul așa cum trebuie. Măcar cu atât să compensez perioada prea lungă în care a stat la mine. 

Sunt conștient că nu este o carte rară sau prețioasă în termenii colecționarului de carte, însă pentru el sunt sigur că era printre cele mai prețioase cărți. 

Și odată depusă atâta muncă pentru restaurare, nu i-aș fi pus o copertă nouă, așa că am recuperat coperta veche, i-am studiat temeinic decorațiunile, după cum se va vedea mai jos și am pus-o la loc așa cum ar fi trebuit să fie. 

Volumul era un in-quarto de 479 pagini plus 8, de aproximativ 21.5x16 cm. Fusese cusut încă o dată, deosebit de rudimentar, prin file, iar acum coperta se micșorase atât de mult încât se trăsese dincolo de limita filelor.  

Paginile au suferit un minimum de intervenție și restaurare, strict cât să permită recoaserea, conform dorinței clientului. 

Recoaserea s-a făcut pe aceleași orificii ca prima cusătură, cea originală, respectând aceeași metodă: forzațul cusut la prima și ultima fasciculă, cusătură pe sfori îngropate, cu bucla petrecută, primele fascicule cusute complet iar restul cusute pe sărite (în zig-zag, două câte două) cum se cos majoritatea volumelor care au câte două foi per fasciculă. 

Un aspect modificat la structura volumului a fost corijarea unei erori făcute de ultimul legător care a avut volumul pe mână: după gravura pleine-page cu Învierea lui Hristos urma o cuvântare, apoi Scara (sumarul) și abia apoi textul propriu zis, însă la acest volum legătorul a plasat greșit Scara înaintea Cuvântării:

Înainte 

 După

După lipirea franjurilor pe forzaț, am trecut la recuperarea scoarțelor. Au fost demontate în mediu ud, scos cartonul (prilej cu care am găsit pe fiecare carton câte o bucată de piele cașerată, după toate probabilitățile, pentru a oferi o suprafață fină pielii și a permite o imprimare în sec cât mai bună) și  am reîntins pielea. 

După montarea noilor porțiuni de piele pentru acoperirea lipsurilor, cu clei de iepure, am fixat un ricăn nou, drept, precum cel original, și două scoarțe de carton rotunjit pe margini și teșit pe interior în partea cotorului, apoi am montat totul.

Vedere anterioară

Vedere posterioară

 Interior și exterior: 

Decorațiuni  externe:

Volumul a fost decorat în timbru sec folosind patru fiare moderne:

1. Fleuron mic, aldin, motiv vegetal: 1,7 x 1,5 cm

Folosit pe coperta posterioară de 5 ori și pe cotor de 4 ori, în câmpuri.

Nu am reușit să găsesc variante identice în niciun catalog, însă mai toate au unelte similare. Originea e cel mai probabil italiană sau franceză. 

2. Fleuron mediu, de colț, simetric, motiv vegetal stilizat: 2,6 x 2 cm

Folosit pe coperta anterioară de 4 ori în colțuri și de 4 ori în rozeta centrală.

Variante similare apar în cataloagele următoare:

Fine Cut (HT1008G)           Revenga (785)          J.B.Alivons (3623)

Judecând după claritatea detaliilor, Cei de la Revenga au copiat modelul de la Fine Cut iar aceștia la rândul lor au copiat modelul celor de la J.B.Alivons, indicând așadar o origine franceză a fleuronului. Cel folosit în prezent pare a fi varianta mai veche a celui francez preluat mai apoi de cele trei cataloage.  

3. Filetă cu model geometric (cathedrale): 9,3 x 0,7 cm.

Folosită în chenarul decorativ al copertei anterioare. Lungimea filetei a fost extrapolată măsurând dantela de la capete până la suprapunerile vizibile. În mod cert nu este o roletă. Din nou, catalogul Alivons are cea mai apropiată variantă, modelul 352.

Nu este o potrivire exactă, însă principiul decorativ este același: șirul de ogive cu vitraliu trilobat stilizat, separate de linii vericale terminate în cerc, totul plasat pe o linie orizonatală.

4. Roletă cu model vegetal.

Folosită în chenarul copertei posterioare. În mod cert o roletă deoarece nu se observă întreruperi. 

Modele similare abundă în toate cataloagele, însă cele mai apropiate sunt cele din catalogul J.B.Alivons, în special 212. 

Decorațiuni Interne

Postare separată AICI (editare).

Mânelnic (1846)

Acest volum a fost în primă fază un mister, deoarece a venit la mine cu pagini lipsă. Forzațul conținea notația: Spre Știință, despre Biserică, însă atât clientul cât și eu am fost un pic sceptici că acesta ar fi titlul original. Legătura originală, fără doar și poate modernă, nu contemporană publicării, era o legătură pe sfert în piele de calitate joasă (oaie cel mai probabil) cu hârtie verde lăcuită cu imprimeu ștanțat.

După ce am apelat la mai mulți cunoscători de carte veche, răspunsul a venit din partea domnului D.L., un colecționar cu cunoștințe vaste în acest domeniu: lucrarea se numea Mânelnic, publicată în 1848 la Iași. Nu numai că domnul mi-a furnizat informația, însă a fost destul de bun încât să-mi trimită fotografii cu paginile lipsă.

Clientul a fost deosebit de bucuros să afle și a considerat necesar să-mi solicite o posibilă completare a volumului aflat la mine.

Am procesat imaginile trimise de domnul D.L. pe cât de bine am putut, am printat totul la scară pe hârtie manuală cu filigran, am tonat hârtia pentru a ajusta gradul de alb murdar caracteristic și am patinat-o prin metode proprii pentru a echilibra aspectul cu restul cărții și am presat totul.

În paralel, volumul a fost descusut și desfăcut, foile au fost spălate într-o baie de hidroxid de calciu slab pentru refacerea rezervei alcaline și deacidificare, apoi întreg volumul cu tot cu completări a fost reconstituit.

Volumul original era un Octavo de 18x11.5cm, 107 pagini plus 4. 

De moment ce clientul era și posesorul Opt-Glasarului, am folosit aceeași familie de  decorațiuni și aceeași piele de vițel tăbăcită vegetal, vopsită, stropită și lustruită. 

Fața a fost ștanțată în auriu cu un medalion romboidal cu Christos Pantokrator și titlul în alfabet chirilic (păstrând grafia din interiorul volumului)

iar spatele a primit o rozetă romboidală compusă din cele două fiare simetrizate în auriu. 

Gravurile volumului AICI. (editing)

Cărțile Ancăi Tatay

Ieri am avut și surpriza și plăcerea și onoarea de a o primi în atelierul meu pe Anca Tatay (dimpreună cu minunata sa familie) la o cafea și o discuție despre xilogravuri. 

Anca Elisabeta Tatay lucrează la Biblioteca Academiei din Cluj Napoca, este o expertă incredibil de bine pregătită în ceea ce privește xilogravura românească și cartea veche și fiica eminentului istoric Cornel Tatai-Baltă, cu care a și publicat. 

Am o pasiune devorantă pentru ornamentica vechilor cărți, în special cele românești, a căror cercetare m-a adus în mod inevitabil la o pagină publicată de domnia sa în urmă cu vreo 3 ani. Anul trecut ne-am intersectat pe Facebook și am realizat cine este și cu ce se ocupă și am început să schimbăm mesaje, păreri , opinii și glume de bibliofili, normal. 

Odată cu vizita mi-a adus cinci cărți extraordinare, pe care nu pot să nu le recomand oricărui bibliofil și cercetător. 

Prima este maidegrabă de interes personal, anume studiul   „Legătorie şi legători de carte la tipografia din Blaj în anii. 1787-1792, 1795-1821” al domnului Cornel Tatai-Baltă, un extras din Anuarul Institutului de istorie Cluj-Napoca, Vol.XXXIII pe 1994, o lucrare deosebit de importantă pentru studiile mele în istoria legătoriei. 

Următoarele două volume sunt cărți mai mici, aparent modeste, însă adevărate delicii pentru cine știe să le aprecieze la justa lor valoare: 

Următoarele două sunt cărți care  zdrobesc, din punctul meu de vedere. Mari, groase, interesante, copios adnotate, un rod al unei munci pline de pasiune și iubire pentru cartea veche și contextul ei socio-istoric. 

Căutând ani de zile lucrări similare celor occidentale, care să  trateze gravurile românești, și nedând decât peste cărți mici, subțiri, cu câteva ilustrații, și acelea lăsând de dorit, îmi cam coborâsem standardele și așteptările. 

Apoi Anca mi-a pus în brațe o Iliadă și o Odisee care m-au fascinat și m-au uimit prin precizie, frumusețe, bogăție și generozitate. 

Nu știu de unde să încep în a le prezenta și nici nu mi-aș lua o astfel de sarcină înainte de a le parcurge cu creionul în mână. 

Îi mulțumesc pe această cale acestei enciclopedii vii de cunoștințe extraordinare care este doamna Anca Tatay pentru pasiunea cu care și-a făcut treaba, îi mulțumesc și pentru divulgarea sumară a planurilor secrete de viitor (care se anunță extraordinare), pentru răbdarea cu care a răspuns întrebărilor unui diletant în istoria tipografiei și pentru plăcerea vizitei. O după-amiază cum nu se putea mai bună! 

Opt-glasar și catavasier (1853)

Foaia de titlu, înainte și după restaurare

Opt-glasar

și 

catavasier

acum întracest chip tipărit

în zilele prea luminatului și prea în-

nălțatului nostru domn atoată

Țara Rumânească

BARBU DIMITRIE ȘTIRBEI

Cu binecuvântarea, și toată osârdia iubi-

toriului de Dumnezeu Episcop al Sfintei

Episcopii Buzăul.

D: D: FILOTHEI.

În tipografia Sf:  Episcopii

BUZĂU

Anul 1853 Februarie 10.

Date fizice: in quarto mic (17x10,5 cm), 268 de pagini numerotate latin plus 2.

Cartea a venit la mine într-o copertă nouă, executată de un alt legător, clientul dorind-o schimbată din rațiuni structurale și estetice. Din respect pentru domnia sa nu voi arăta coperta cu pricina. 

Față de alte exemplare ale aceluiași volum, se poate observa că marginile au fost tăiate în mod repetat, ceea ce arată câteva relegări consecutive. 

Volumul a fost relegat de cel puțin trei ori, cotorul fiind practic cimentat cu straturi succesive de clei de oase, aracet și chiar și prenadez, plus materiale suplimentare precum sfoară, hârtie și tifon. 

Clientul a dorit o restaurare minimă, așa că am decis să demontez cele mai problematice părți, anumele primele și ultimele două fascicule, ale căror foi erau lipite unele de altele, rupte și reparate, pătate și roase. 

După curățirea mecanică a prafului și mizeriei, fasciculele au fost imersate în apă caldă pentru a putea înmuia cleiul de oase folosit la lipirea de la cotor și cleiul pap folosit la lipirea unor petice de hârtie peste notele manuscrise. 

Apoi am desfăcut atent fiecare filă, am reușit să desprind ațele cusăturii care erau prinse cu clei între file, am reîntins filele și le-am completat cu hârtie japoneză, compensând golurile. 

Ultima pagină înainte și după restaurare

Am recusut totul pe structura veche de coasere respectând forzațul cusut la primul și ultimul fascicol și am montat totul într-o copertă nouă din piele de vițel, ornată într-un stil mult mai propice. 

Am folosit piele de vițel tăbăcită vegetal, din Italia, vopsită în tonuri închise de cireș și mahon, cu tăblițe din carton cioplit pentru a imita tăblițele de carton pe care probabil le-ar fi avut într-una dintre întrupările sale mai timpurii. 

Pe ambele fețe am folosit un chenar triplu liniat cu linii diagonale și fleuroane pe interior, destul de uzitat. Pe față, conform dorinței clientului, titlul în grafia chirilică prezentă în foaia de titlu și o cruce ortodoxă în auriu

iar pe spate un fleuron simplu, tot în auriu. 

Apostol Slavon salvat

Apostolul a venit la mine din partea unui demnitar din Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, un om extraordinar care nu numai că este iubitor de carte, dar slujește Liturghia în vechea limbă slavonă, ceea ce pe mine unul m-a uimit profund. 

Cartea nu este deosebit de veche, dar avea o importantă deosebită pentru client. Și undeva în decursul vremii, cineva o dăduse unui arhivist (nu pot numi legător omul care a tratat-o astfel) care și-a făcut meseria. 

A aruncat coperta originală, a tăiat cele trei tranșe și cotorul, lăsând doar foi volante, a practicat trei găuri cu burghiul, a trecut sfori prin ele și a îmbrăcat totul în pergamoid albastru. Este cel mai oribil tratament care poate fi aplicat unei cărți, după ardere. 

Apostolul original, după care s-a făcut facsimilul (În conformitate de 100%, conform notelor interne) ”a început să fie scris la 21 martie și a fost terminat la 29 iunie 1648 la Moscova, în timpul celui de-al treilea an de domnie al Țarului Aleksei Mihailovici și celui de-al 7-lea an al Patriarhului Iosif al întregii Rusii (al 4-lea și ultimul pe care îl recunoaște Biserica noastra)” iar facsimilul  ”a fost tipărit în anul 1909, în părim tiraj în tipografia de rit vechi din Ural'sk”. 

Foile nu puteau fi cusute pentru o deschidere deplină. Fiecare din cele câteva sute de foi din hârtie modernă și deosebit de dificilă a trebuit să fie atașată de geamăna ei cu care forma o pereche și refăcute fascicolele. 

Prea slab adezivul: hârtia japoneză nu se lipea, din pricina foii prea lucioase și prea puțin absorbante, încleiate cu alaun și colofoniu. 

Prea puternic adezivul: foița japoneză adera bine dar devenea casantă odată uscată.

Prea subțire hârtia japoneză: volumul arăta bine dar risca ruperea la desfacere.

Prea groasă hârtia: volumul se desfăcea perfect și rezistent, dar odată cusut, cotorul se umfla la o grosime dublă față de volum. 

 Odată cusut, cotorul a avut parte de ceva umflare, care este imposibil de evitat având în vedere lipiturile pentru fiecare bifolio, însă a putut fi atenuată prin rotunjire și presare. 

Volumului i-au fost montate două cheotori din piele cu închizători din alamă confecționate de meșterul Alexandru și bătute, antichizate și fixate de mine, conforme perioadei dorite de client pentru legătură. 

Modelul coperții a fost reprodus după două legături similare din colecția mănăstirii iar înafară de fiarele mele aldine, pentru decorarea copreții am comandat încă trei matrițe specifice acestui tip de legătură: 

titlul în slavonă, cu un font potrivit perioadei

un cartuș cu o frază tradițională aplicată cărților sfinte rusești și slavone cu scris Vyaz (Cuibărit) Kniga Glagolema (Cartea cea glorioasă)

și o decorațiune centrală de secol 18, reconstruită tot după una din cărțile aflate în grija călugărilor de acolo. 

Pielea folosită este cea de vițel, tăbăcită vegetal în Italia și vopsită de mine, apoi lustruită. 

...și obișnuitul clip de final: