Oameni faini: Ioan Asztalos

Săptămâna aceasta am avut plăcutul prilej de a-l găzdui pe prietenul Ioan Asztalos de la Sibiu, un alt om mișto care se îndeletnicește cu cărțile și cu legătoria. 

Cum era și normal, am făcut chestii interesante, am glumit, am împărțit câte o masă și o bere și am învățat unul de la altul. 

Eu sunt mai mult decât deschis să învăț meșteșugul meu pe cine dorește și are o iubire sinceră pentru cărți, iar el a fost oarecum de acord să mă învețe cuvinte porcoase în maghiară. Schimbul ideal!

Mi-a fost de mare ajutor în culesul și aranjatul literelor (dintre cele două sute de kilograme achiziționate de la soții Cuzuban, despre care am mai scris), ajutor care mi-e necesar la o astfel de întreprindere din pricina volumului mare de muncă și răbdării cerute. 

 

Înainte

 În timp ce...

...și după. 

Și bineînțeles, alte multe operațiuni, munci, lecții, detalii și distracții:

Și-amu... de la Ioan cetire: 

„La începutul anilor 90, în urma popularizării calculatoarelor personale, una dintre ideile care circulau în perioadă era că lumea va trece la formatul electronic iar hârtia va deveni un lucru al trecutului. Suntem în secolul XXI iar hârtia este la fel, dacă nu chiar mai populară. 

Așa că nu e deloc surprinzător că tot mai multă lume dorește să aibă ca și amintire un album frumos legat, o carte prețioasă (citită probabil pe un suport electronic, dar care a lăsat o impresie suficient de mare încât să dorești să o ai în format fizic) sau pur și simplu o carte veche lăsată moștenire și pe care și tu o vei lăsa mai departe, lăsând însă o impresie personală asupra sa.

Aceste lucruri m-au introdus pe mine în lumea legătorilor, un univers complex, probabil încă închis pentru unii care doresc să învețe de la meșteri cu tradiție, unii cărora tutorialele video din mediul online nu le sunt suficiente.

Intră în scenă Mihai, care a fost suficient de amabil încât să îmi răspundă la întrebări chiar și atunci când îl sunam la 8 dimineața, după ce cu o noapte înainte trăsese tare la comenzi multe și complicate. Un om care, deși mi-a spus expres să nu îl laud, nu merită decât cuvinte de laudă din partea tuturor celor care îl cunosc și au avut privilegiul de a lucra și învăța în atelierul său. 

Voi încheia cu un citat din Confucius care spune că nu poți deschide o carte fără să înveți ceva; ei bine, eu am deschis un întreg univers, iar Charon-ul meu a fost dl. Vârtejaru.”