Se fac deosebit de multe confuzii, în special în descrierile unor cărți puse la vânzare, între ediția bibliofilă, legătura bibliofilă și legătura de lux.
Voi încerca să rectific aceste erori, prezentând două volume identice, legate în mod diferit.
Am cumpărat acum ceva vreme două seturi (a câte două volume) din lucrarea magistrală îngrijită de I-A. Candrea Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește.
Cele două volume erau bine păstrate, necitite aproape, și am decis să investesc în ele.
Unul din ele avea marginile întregi, netăiate și nedesfăcute, celălalt avea mare parte din pagini desfăcute.
Ce înseamnă acest lucru?
Volumul în copertă broșată se prezintă ca o carte, cusută mecanic, alcătuită din caiete (fascicole) cu o copertă de carton subțire, puțin rezistentă, aderată cu clei de oase pe cotor.
Ne putem da seama de cât de mult a fost folosit volumul după cât de precar se prezintă acest cotor, de la intact la dezintegrat în întregime.
Când volumul iese din tipografie, colile sunt doar fălțuite în formatul cărții și cusute, apoi montată coperta. Acest tip de volum cu foile întregi se numește ”volum cu foi nedeschise/nedesfăcute” și este de mai mare valoare pentru bibliofili.
Când un astfel de volum intră în posesia cumpărătorului și acesta dorește să deschidă cartea pentru a o citit sau consulta, el poate strecura un cuțit de hârtie printre file pentru a elibera paginile. Un astfel de volum se numește ”cu foi deschise/ desfăcute”. Este mai puțin valoros decât primul pentru bibliofil, dar totuși de valoare de moment ce se poate reconstitui formatul original de tipar prin măsurători.
Când acest tip de volum intră pe mâna unui legător, fie mai atent fie mai grăbit, îi sunt ghilotinate foile pentru un rezultat superior din punct de vedere estetic (tranșe curate) și mecanic (răsfoirea are loc mai rapid). Dacă legătorul este iubitor de carte, acesta va tăia extrem de puțin, de la 1 la 3 mm, doar pentru a egaliza tranșa, având grijă să nu taie vreo hartă sau foaie îndoită, să nu aibă colțuri îndoite care să formeze așa zisele ”urechi de câine”, să nu taie din notațiile marginale dacă există și în niciun caz să nu taie din text sau imagini. Dacă legătorul este grăbit sau mânat de imprudență, sau instruit în mod special de client, va tăia generos. Unele volume vin la mine deja tăiate generos și sunt destul de atent să atrag atenția clientului pentru a nu fi bănuit de astfel de practici distructive.
Acum... primul volum coligat (cele două tomuri cusute împreună) a fost păstrat intact, cu foile nedesfăcute:
în timp ce al doilea a fost ajustat pentru a avea tranșe egale
În lumea colecționarilor, anticarilor și pasionaților de carte nu există un consens, fiecare preferând altceva. Unii văd tranșele netăiate ca fiind cea mai bună metodă de păstrare a unui volum de valoare, sarcina de a desface foile revenind în exclusivitate posesorului. Alții văd în tranșele netăiate nu numai o componentă inestetică și brută, dar și un impediment în a citi volumul, adică o eradicare a funcției primare a cărții, legibilitatea.
Unii văd în tranșa nedesfăcută o raritate ultimă în ceea ce privește starea unui volum de colecție (se păstrează extrem de puține volume netăiate și și mai puține complet nedesfăcute)
în timp ce alții laudă meritele tăierii înțelepte și uniformizării volumului, în special dacă tranșele se vor a fi aurite, pictate, stropite sau marmorate ulterior.
Ambele legături au fost descusute cu grijă de către ucenica Ana, curățate de clei, montat forzațul marmorat de Jemma Lewis și recusute, ambele au fost legate manual în piele veritabilă, prima în vițel, cealaltă în levant, ambele sunt unicate și ambele pot fi numite legături de lux.
Însă cea de-a doua, executată într-un stil clasic des întâlnit începând cu sfârșitului de secol XIX, nu poate fi numită legătură bibliofilă. Cu toate că ambele conțin și coperțile originare, faptul că celui de-al doilea volum i-a fost tăiate filele cu 1-3 mm o devansează la stadiul de ”simplă” legătură de lux.
Deasemenea, ediția bibliofilă nu trebuie confundată cu legătura bibliofilă. Orice carte scoasă într-un tiraj limitat (în special cu exemplare numerotate), legată mai atent, pe material mai rezistent (de obicei pânză imprimată cu auriu în serie), tipărit pe o anumită hârtie și semnate de autor sau editor se clasifică la categoria de ediție bibliofilă. Însă acest lucru nu înseamnă nici că are filele netăiate (multe fiind finisate în masă), nici că sunt rare (unele având tiraje considerabile) nici prețioase (multe cărți tipărite pe hârtie extrem de subțire -foiță de ceapă sau foiță de țigară )primind în mod automat același calificativ.
Detalii complete și fotografii mai jos, în link-uri:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu