Evanghelie Rusească în aur și catifea

Deși pozele pot fi spectaculoase în rezultatul final, nu eu sunt cel responsabil întru totul pentru felul în care arată această Evanghelie, așa că rog persoanele interesate să nu mă întrebe cât costă, cât ar costa sau cât a costat. Este o comandă unică. La ea și-au adus contribuția un tipograf, un turnător, un aurar, doi tâmplari, un legător și abia apoi subsemnatul. 

Părintele mi-a adus o lucrare executată de altcineva, pe care ar fi vrut să o îmbunătățească: dorea să placheze cu aur piesele metalice (cinci la număr), să înlocuiască legătura de piele (solid realizată, dealtfel) cu catifea purpurie și să înlocuiască scoarțele de carton cu unele de lemn.  

Aflat într-o zi în atelierul meu, prietenul și legătorul anonim a fost surprins să-și vadă opera pe masa mea. Se pare că fusese realizată printr-un intermediar, care negociase un preț extrem de scăzut, fără a întreba clientul despre detalii.   Nu numai că nu s-a supărat, ci mi-a făcut o mare bucurie: mi-a spus că încă mai are cheotorile demontate de la cea veche, care nu fuseseră puse la lucrarea cu care părintele venise la mine. 

Unul dintre detaliile pe care am decis să le schimb a fost șnitul. Fusese tăiat la ghilotină, lăsat nefinisat și vopsit cu bronz. Am înlăturat un milimetru din fiecare tranșă, am finisat temeinic suprafața și am aplicat un goldșnit autentic. 

Plăcile de lemn folosite au fost realizate mai demult pentru Triodul călugărilor de la Slava Rusă de către un meșter tâmplar din Suceava, domnul Lazarov, din lemn de esență tare (frasin dacă bine țin minte), întărit cu pene transversale pentru a împiedica deformările ulterioare. Un alt prieten tâmplar, George Lupoaia de la Idei Lemnoase, mi le-a redimensionat și le-a potrivit canturile la unghi pentru a se potrivi noului bloc de carte. 

O altă provocare a fost montarea cheotorilor, care este de 10 ori mai dificilă la o legătură făcută în catifea decât la una din piele. Baretele au fost executate din piele groasă de cal, îmbrăcate în catifea și montate cu cuișoare (și un adaos de cianoacrilat de etil) în micile nișe pe care le-am practicat în lemn, la fel cum au fost montate și urechile cheotorilor. Pentru că pe lângă aurar, marochiner, croitor și legător, trebuie să fiu un pic și tâmplar...  Aici a trebuit să gândesc și să regândesc totul, deoarece cheotorile fixe și puteau fi mai înalte de suprafața lemnului, altfel piesele aurite nu ar fi putut sta bine pe ea. Și nici nu se putea îmbrăca în catifea coperta înainte de montarea pieselor, dar grosimea totală a cărții îmbrăcate era necesară pentru a determina lungimea optimă a baretelor: nici prea lungi (nu ar fi stat închise, fără tensiune) și nici prea scurte (nu ar fi atins gaura).   

Un ciclu nesfârșit de ”dacă x, atunci y” unde y era x-ul unei noi probleme. 

 Și de parcă problemele nu erau destule, catifeaua textilă este vast diferită de cea de legătorie. Catifeaua sau plușul de legătorie este montat pe hârtie, are o dimensiune fixă și poate fi lipit cu orce adeziv. Catifeaua textilă este fluidă aproape, fuge, scapă, face cute, se întinde, se trage, nu stă lipită pentru nimic în lume și se murdărește când ți-e lumea mai dragă...

 Să fie acestea toate problemele?... Deloc. Cartea a stat la mine câteva luni. Șuruburile și niturile necesare montării mi-au venit acum o lună. Însă am decis să folosim cuișoare speciale, aurite, pe care le-am primit abia cu 2 zile înainte de termen. De 2 ori mai subțiri. Practic, eu puteam să le trec prin orificiile de fixare cu tot cu floare. Ceea ce la un cui.. este destul de problematic. Așa că am remodelat, rotunjit, pilit, scurtat și poleit cu paladiu auriu după o metodă proprie 20 de cuișoare. Pentru că pe lângă toate meseriile de mai sus, firește, trebuie să fiu un pic și pilangiu lăcătuș. Întreaga comandă a fost asamblată în 30 de ore. 

Eu zic că e onorabil.