Legători: Ioan Tompoș

Ieri am făcut o vizită fulger în Brașov strict pentru a discuta cu doamna Ildiko, văduva unui legător pe nume Ioan Tompoș de care îmi povestise un client.

Am fost întristat să aflu că nu mai trăiește, dar am fost bucuros să-i găsesc atelierul. 

Prin amabilitatea doamnei Ildiko am obținut două fotografii ale domniei sale, și câteva informații extrem de prețioase: domnul Tompoș era urmașul unei reale dinastii de legători. Român catolic de extracție maghiară, tatăl domniei sale era legător, la fel și bunicul și străbunicul. Atât se întinde cunoștința doamnei, însă nu putem ști câți ”compactori” (cum se spune în Ardeal) de cărți ar mai fi fost dinainte. 

Ioan Tompoș s-a născut pe 21.10.1954 și a decedat pe 7 iunie 2016.  La 17 ani a început să lucreze la legător la ICPAT (Tractor Proiect). 

Tatăl său se numea Gheorghe Alexandru Tompoș (6.08.1930-2013), căsătorit cu mama sa, Lucreția (1929-2011), a fost legător desemenea. 

Tatăl acestuia (bunicul) se numea Iosif Tompoș (sau Joszef Tompos) maghiar- după câte spune doamna- născut în 1916 sau 13 și activa ca legător în Sighișoara.

Tatăl acestuia din urmă era tot legător însă numele s-a pierdut.  

O mențiune a unui Francisc Tompoș, neamț însă (percepție eronată probabil), lucrând în Sibiul la 1935, am găsit în cartea lui Traian Dorz, Istoria Oastei, Vol. I (p. 143):

 Clãdirea din str. Turnului nr. 33 unde am spus cu alt prilej cã ne-am mutat în anul 1935 avea trei etaje. În jumãtate din partea de jos a clãdirii era întîi librãria cu administrația, apoi

sala de adunare în care avea și redacția o masã. În urmã era compactoria și locuința

compactorului și a familiei sale. Compactorul era un neamț foarte cumsecade, Tompos Francisc.

Din câte am aflat, acesta era fiul lui Iosif și fratele lui Gheorghe. Născut în Sighișoara, a activat în Sibiu și apoi în Satu Mare. Așadar, unchiul patern tot legător. 

În aparent modestul atelier din beciul casei sale am găsit câteva prese minunate și o ghilotină Krause impecabilă, moștenite de la înaintașii săi, desigur:

Înainte de plecare, doamna Ildiko a fost bucuroasă să-mi accepte oferta de a cumpăra două filete de bronz și șapte fălțuieli, făcute de dânsul și de strămoșii săi din os, unelte pe care sunt mândru să le dețin având în vedere lunga lor viață și semnificația profund personală. 

Ioan Tompoș a fost ultimul legător din liniajul său și sper să îi pot duce numele mai departe prin lucrările mele. Mulțumesc, domnule Tompoș.