sâmbătă, 10 martie 2018

Apostol Slavon salvat


Apostolul a venit la mine din partea unui demnitar din Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, un om extraordinar care nu numai că este iubitor de carte, dar slujește Liturghia în vechea limbă slavonă, ceea ce pe mine unul m-a uimit profund. 


Cartea nu este deosebit de veche, dar avea o importantă deosebită pentru client. Și undeva în decursul vremii, cineva o dăduse unui arhivist (nu pot numi legător omul care a tratat-o astfel) care și-a făcut meseria. 


A aruncat coperta originală, a tăiat cele trei tranșe și cotorul, lăsând doar foi volante, a practicat trei găuri cu burghiul, a trecut sfori prin ele și a îmbrăcat totul în pergamoid albastru. Este cel mai oribil tratament care poate fi aplicat unei cărți, după ardere. 


Apostolul original, după care s-a făcut facsimilul (În conformitate de 100%, conform notelor interne) ”a început să fie scris la 21 martie și a fost terminat la 29 iunie 1648 la Moscova, în timpul celui de-al treilea an de domnie al Țarului Aleksei Mihailovici și celui de-al 7-lea an al Patriarhului Iosif al întregii Rusii (al 4-lea și ultimul pe care îl recunoaște Biserica noastra)” iar facsimilul  ”a fost tipărit în anul 1909, în părim tiraj în tipografia de rit vechi din Ural'sk”. 


Foile nu puteau fi cusute pentru o deschidere deplină. Fiecare din cele câteva sute de foi din hârtie modernă și deosebit de dificilă a trebuit să fie atașată de geamăna ei cu care forma o pereche și refăcute fascicolele. 


Prea slab adezivul: hârtia japoneză nu se lipea, din pricina foii prea lucioase și prea puțin absorbante, încleiate cu alaun și colofoniu. 

Prea puternic adezivul: foița japoneză adera bine dar devenea casantă odată uscată.

Prea subțire hârtia japoneză: volumul arăta bine dar risca ruperea la desfacere.

Prea groasă hârtia: volumul se desfăcea perfect și rezistent, dar odată cusut, cotorul se umfla la o grosime dublă față de volum. 


 Odată cusut, cotorul a avut parte de ceva umflare, care este imposibil de evitat având în vedere lipiturile pentru fiecare bifolio, însă a putut fi atenuată prin rotunjire și presare. 


Volumului i-au fost montate două cheotori din piele cu închizători din alamă confecționate de meșterul Alexandru și bătute, antichizate și fixate de mine, conforme perioadei dorite de client pentru legătură. 


Modelul coperții a fost reprodus după două legături similare din colecția mănăstirii iar înafară de fiarele mele aldine, pentru decorarea copreții am comandat încă trei matrițe specifice acestui tip de legătură: 

titlul în slavonă, cu un font potrivit perioadei

un cartuș cu o frază tradițională aplicată cărților sfinte rusești și slavone cu scris Vyaz (Cuibărit) Kniga Glagolema (Cartea cea glorioasă)

și o decorațiune centrală de secol 18, reconstruită tot după una din cărțile aflate în grija călugărilor de acolo. 



Pielea folosită este cea de vițel, tăbăcită vegetal în Italia și vopsită de mine, apoi lustruită. 



...și obișnuitul clip de final: 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu