duminică, 11 decembrie 2016

Cum se curăță literele

NOTĂ: PLICTISITOR!!!! E UN ARTICOL PENTRU LEGĂTORI!

Am cumpărat recent o comoară de câteva kilograme bune de litere, și de moment ce tot le-am curățat pe ici pe colo, m-am gândit să împart metoda și cu ceilalți. 

Literele care mi-au venit sunt noi sau aproape noi, dar anumite seturi aveau ceva praf și oxid de plumb pe ele, așa că a trebuit să le redau strălucirea.

De ce trebuiesc curățate literele? Din motivele următoare:

1. Manipularea lor e neplăcută. Luarea și plasarea unor litere murdare, prăfuite și oxidate nu este atât de satisfăcătoare.
2. Toxicitate crescută. Deși e ceva relativ neglijabil, pentru că lucrăm cu aceste litere, nu le sugem ca pe caramele,  oxizii formați pot fi toxici pe termen lung.
3. Claritate scăzută. În poleire, mizeria acumulată pe fața literei poate produce urme neuniforme pe piele sau pe materialul imprimat.
4. Murdărirea suprafeței. În cazul imprimării în timbru sec, atât oxizii de pe fața literei cât și praful din umărul literei se pot transfera pe suprafața lucrată, stricând de cele mai multe ori.
5. Lipire. Dacă fața este murdară și oxidată, în cazul unor temperaturi mari litera se poate lipi de material și poate smulge partea superficială.



Literele înainte de curățare.

Lucruri necesare: 

Litere murdare.
O cutie de lemn cu marginea joasă.
Distanțiere de carton.
O periuță de dinți.
O pensulă.
Șmirghel de două calități.
Un foehn.

Literele se așează în cutia de lemn, care va servi doar culegerii, așezării și curățării, cât mai strâns unele de altele, cu distanțiere de carton între rânduri. Se poate și fără, însă distanțierele ajută la o manipulare mai ușoară a literelor. La capete se pot introduce bucățele de carton pentru a suplini orice lipsuri, având grijă să umplem toată cutia ca literele să nu se miște.



De moment ce marginea cutiei este mai joasă, nu ne va stingheri mișcările. Odată fixate literele, vom purcede la curățire:

1. Cu un șmirghel fin de 500-800, vom începe să frecăm fețele fiecărui rând de litere, până când vom vedea o suprafață nouă de aliaj lucind de dedesubt. Procedeu este în teorie distructiv, luând material din literă, însă în practică, materialul pierdut este de-a dreptul neglijabil, iar procesul nu va mai trebui repetat vreodată, dacă literele sunt păstrate corespunzător.

2. Cu un șmirghel fin de 2000-2500, vom repeta procesul, lustruind practic suprafețele literelor, eliminând urmele șmirghelului precedent, pentru ca urma lăsată de literă să fie cât mai fină. 

3. Avem acum praf, oxid și pilitură de metal. Vom lua periuța de dinți (dacă vom tăia perii la jumate o vom face și ma rigidă), și cu mișcări sus-jos, dreapta stânga și circulare vom disloca mizeria din toate locurile greu accesibile.

4. Vom sufla cu foehnul mizeriile, urmând să le curățăm mai târziu. De ce nu folosim un aspirator? Ar fi bun și acela, doar că există pericolul dislocării literelor și pierdere uneia sau mai multor piese în burta bestiei. Dar putem folosi cu cea mai mare grijă și această metodă dacă aspirăm literele la un unghi, nu direct perpendicular.



5. Vom folosi pensula mai mare pentru a peria temeinic totul. În momentul în care și la cele mai brutale perieri nu se mai ridică praf, vom ști că sunt curate.  
   





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu