miercuri, 17 iunie 2015

Legători: Margareta Nicolae

Deși renunțasem la gândul de a o mai cunoaște, după ce luasem legătura cu dumneaei cu câteva luni în urmă, primesc un telefon de la domnia sa cum că are drum în București, ocazie cu care îmi poate da câte ceva din sculele cu care a lucrat. Am fost bineînțeles extrem de fericit și am așteptat-o în gară, convenind să discutăm mai multe când îi permite timpul.

Doamna Nicolae a fost subiectul unui Portret în ziarul Adevărul, 28.01.2010, semnat de Laura Pumnea, pe care îmi permit să-l reproduc mai jos.




Margareta Nicolae prelungeşte viaţa cărţilor din Biblioteca Aman.

Compară legătoria cu sculptura, găsind în profesia sa aceeaşi implicare şi dragoste manifestate de artistul plastic atunci când dă formă operei sale.

Meseria de legător de carte a învăţat-o de la doi pensionari. Unul era Ion Ion, fratele fostului director al poligrafiei, iar celălalt Tănase Popescu, doi oameni despre care vorbeşte şi astăzi cu mare plăcere, pentru că „erau binevoitori şi nu şi-au ţinut ascunse micile secrete ale profesiei“.


 În Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman a venit în 1975. Un an l-a petrecut în Sala de lectură. „Am deschis ochii în acest domeniu când am fost bună de muncă. Eram foarte tânără şi foarte curioasă să aflu cât mai multe lucruri noi. Mi-a plăcut şi la sala de lectură, dar de cum am învăţat legătorie nu am mai vrut să fac altceva“, povesteşte Margareta Nicolae. 


Iscusinţa s-a născut din dragostea pentru carte. Vorbeşte despre viaţa sa ca despre una foarte specială şi asta deoarece a avut privilegiul de a fi înconjurată de oameni de cultură, în care a găsit caractere deosebite, demne de admiraţie. „Le-am considerat operele cele dintâi şi cele mai importante bogăţii ale omului, o mare avere care ne face mai frumoşi“, mărturiseşte ea. 



Apoi, este vorba despre o viaţă trăită printre cărţi, despre şansa de a-i fi căzut în mână unele dintre cele mai importante titluri ale literaturii române şi universale. Odată citite, a fost cu atât mai mare bucuria de a le prelungi viaţa, reparându-le pagină cu pagină. Consideră că legătoria i-a făcut onoarea de a lucra cu cartea. Din atelier, în expoziţii şi simpozioane În cei 35 de ani de când este parte a Bibliotecii Aman, Margareta Nicolae a căutat să ţină pasul cu evenimentele culturale organizate de instituţie sau găzduite de aceasta. Şi nu s-a oprit doar la expoziţiile de carte. Au uns-o pe suflet şi cele de artă plastică din Galeria Theodor Aman, de fotografii şi întâlnirile cu scriitorii care şi-au lansat de-a lungul timpului cărţile acolo. A fost la fel de uimită de frumuseţea cărţilor vechi ca şi cei care poate le vedeau pentru prima dată în viaţă atunci când erau scoase la lumină în expoziţii. 



Visează la o grădiniţă S-a împăcat deja cu gândul că mai este puţin până la clipa în care se va trezi dimineaţa şi nu va mai putea pleca spre micuţul atelier de legătorie. Ştie că aşa cum această profesie a avut un început în existenţa sa, la fel de bine va avea şi un sfârşit. Odată cu pensionarea este decisă să se ocupe mai mult de grădinărit, vrea să picteze şi poate să se ocupe de copii. Grădiniţa rămâne un vis pe care tare l-ar dori transformat în realitate. „Copiii sunt asemenea cărţilor. Îi descoperi filă cu filă, te încarci cu frumuseţea lor. E atât de frumos să îi ai în preajmă“, mărturiseşte  cu blândeţea-i specifică Margareta Nicolae. 



Născută 8 august 1954, comuna Romaneşti, judeţul Dolj. Studii Liceul Industrial de Transporturi Craiova. Familie Divorţată, are doi copii şi o nepoţică. Ce-i place Iubeşte copiii, florile şi animalele, adoră să citească, îi admiră nespus pe oamenii oneşti, sinceri, devotaţi, caritabili. Îi apreciază foarte mult pe scriitori şi pe poeţi, în general pe oamenii de litere.



Am găsit în pachetul pregătit de dumneaei, înafara unui pliant cu Biblioteca Aman și a unei role de folio îngustă, următoarele lucruri:


O carte, de care nu aș fi dat în vecii vecilor.

Câteva titluri turnate. 

Două matrițe decorative. 


Trei casete de litere, pentru presă bănuiesc.


O roletă cu mâner scurt

 cu șase rolete de schimb.

și ceea ce m-a uimit cel mai mult


o minunată matriță din alamă, cu cifrul oficial al Majestății Sale, Regele Mihai I al României!



 Îi mulțumesc din suflet doamnei Margareta Nicolae cu acest prilej și promit să mă țin de această minunată meserie!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu