luni, 2 martie 2015

Ce este cleiul pap?

Înainte de inventarea adezivilor moderni folosiți în legătorie, precum acetatul de polivinil (aracet) sau adezivii contact, existau doar două tipuri de compuși folosiți la lipire de către legătorul tradițional: cleiul de făină și cleiul animal.

Ne vom ocupa deocamdată de cleiul de făină, numit în mod colocvial pap (germană: Papp)

Unde se folosește?

Papul se folosește la lipiri diverse, inclusiv în pielărie și cizmărie, însă în arta cărților acesta are următoarele întrebuințări:

-încleiază hârtia, în loc de gelatină, în manufactură.

-încleiază gravurile după uscare.

-lipește hârtia, cartonul, pielea, imitațiile și pânza, atât ele între ele cât și unele de altele.

-în soluție apoasă lipește hârtia japoneză folosită în restaurări.

-în pastă groasă se poate aplica adezivilor uscați care trebuiesc scoși, de exemplu, înmuierea și curățarea cleiului animal de la cotoarele cărților vechi.

-în amestec cu hârtia udă măcinată, rezultă o pastă care umple golurile din cartoane sau întregește prin modelaj colțurile stricate.

-în amestec cu lapte, ou  și tigaie, obținem clătite...

Ce este?

Gluten. Se poate obține din orice făină vegetală, câteodată și din amidon din cartofi. În tradiția europeană predomină papul de făină, la nevoie de secară, iar în cea asiatică, cel de orez, mult mai rezistent decât cel de făină.

E scump?

Ieftin ca braga. Un kilogram de făină poate produce destul pap care să aprovizioneze o legătorie ocupată pentru vreo două luni și un legător amator pentru ani...

Avantaje?

-ieftin.
-extrem de ușor de preparat
-elemenele componente se găsesc în orice magazin.
-natural.
-ecologic.
-transparent la uscare
-calitate arhivală
-reversibil (se poate înmuia și spăla și după câteva secole).


Dezavantaje?

-e natural, deci se altereaza rapid. O zi sau două, în funcție de anotimp, sau trei, la frigider, după care fie fermentează, fie face mucegai.  Mulți legători amatori, dorind să scape de corvoada fabricării dese, au făcut mult pap și l-au depozitat în borcane, fiind treziți în miez de noapte la ceva timp după de explozii și bineînțeles, lăsați cu ateliere pline de clei fermentat...
Există câteva rețete de păstrare, unele care îi prelungesc durata de viață cu câteva săptămâni, altele cu ani! Însă fiind lucruri dezvăluite de un maestru legător britanic strict sub pecetea secretului, nu le pot scrie. Cărțile vechi recomandă fierberea câtorva cuișoare în clei, dar nici această soluție nu produce un clei atât de longeviv. Cel mai bine este să faci atât cât ai nevoie și să arunci restul în cazul în care mai rămâne. 

-e bio, deci e delicios. Pentru diverși dăunători care pot da iama într-o biblioteca lăsată în paragină, precum viermii, insectele și șobolanii. Un colecționar modern nu prea trebuie să își facă probleme din această cauză. Pe la începutul secolului 20 unii legători adăugau sublimat de mercur, o substanță toxică, acționând și drept conservant și drept insecticid.

-e ecologic, deci poate mucegăi. Cărțile nu trebuiesc lăsate în climat umed oricum.


Cum se face?

-Un ibric cu un litru de apă, o cratiță sau un alt ibric, o lingură cu vârf de făină, un instrument de amestecare și un borcan. Pentru rezultate optime se poate folosi un blender de bucătărie în loc de furculiță, dar dacă dorim să fim tradționaliști, vom face ceva mușchi...

-Se pune apa la încălzit. Nu la fiert.

-Peste lingura de făină pusă în cratiță se pune puțină apa și se amestecă bine până devine cocă.

-Coca se amestecă bine cu câte puțină apă, treptat, până când se va termina apa iar în vasul cu făină vom obține un lapte gros, alb, fără cocoloașe. Aici se poate folosi blenderul pentru uniformizare.

-Se pune totul la foc mic, fie pe o plită, fie la Bain Marie, evitând căldura excesivă directă pentru a preîntâmpina arderea cleiului.

-Lichidul alb se va îngroșa în momentul în care va fierbe ușor și va deveni ușor translucid. Acesta trebuie să curgă relativ bine când e cald și să curgă greoi când e rece.

-Se lasă puțin la răcit și se toarnă în borcan. Se poate strecura pentru a fi siguri că nu sunt deloc cocoloașe.

-Se înlocuiește după nevoie. Se poate îngroșa prin fierbere și se poate dilua, chiar și cu apă rece.

Spor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu