joi, 21 august 2014

Cartea Roșie

 

Jurnalul de față era gata de ceva timp, însă nu am putut posta nimic, fiind un cadou de ziua prietenei mele.



Pentru că e un fan al agendelor mele, i-am mai făcut una, însă de data aceasta am pus și mai multă muncă, multă piele, pluș și ornamente.





Jurnalul are 200 de pagini, ca de obicei, însă am făcut un model mai suplu, de format atipic, anume 19 pe 12 cm.

 

Este învelit în marochin roșu de cea mai bună calitate (piele de capră), decorat cu chenare trase cu rolele pe care tocmai învăț să le stăpânesc și unelte de mână. 


Cotorul este decorat din plin cu o unealtă de mână care imită uneltele maeștrilor francezi regali, cu șase nervuri care împart spațiul în cinci câmpuri, perfect măsurate pentru a găzdui modelul simetric.

Fețele sunt deasemenea simetrice: câte un chenar simplu gol tras în auriu cu câte un fleuron floral în fiecare colț și pe fiecare față câte o mandorlă florală executată prin imprimarea a două unelte în mod simetric: cea de pe cotor și una florală pentru a defini forma romboidală.


 

 În total, 46 de aplicații de unelte calibrate la exact aceeași temperatură, măsurate cu grijă, fiecare cu o probă făcută în prealabil pe o altă bucată de piele pentru a fi sigur că unealta nu este nici prea fierbinte, lăsând poleiala colorată sau pielea arsă și nici prea rece, poleiala neputând să adere suficient.

 

 Capitalbandul și semnul de carte sunt bineînțeles de mătase, dar partea cea mai dificilă care face volumul și mai special este plușul roșu folosit pentru contracoperți.






Este poate cel mai dificil material și cel mai încăpățânat cu care se poate lucra: este extrem de fin, se poate păta extrem de repede în timpul încleierii, iar odată pătat chiar și extrem de puțin cu adeziv, uleiuri sau apă, urma rămâne vizibilă și cu un aspect inestetic. 

 
 
Aici se pare că am lucrat destul de grijuliu sau am avut mare noroc, plușul nefind compromis.


















4 comentarii: