marți, 17 decembrie 2013

Fălțuiala sau cuțitul de os




În limba română, acest instrument este lăsat a mila meșterului grăbit, așa că este denumit în mai multe feluri. 

Engleza îi spune Bone-folder (îndoitor/fălțuitor de os) iar germana îi zice Falzbein, însemnând același lucru, de la termentul de falz (îndoitură, pliere) venind și verbul nostru a fălțui. De obicei, legătorii noștri nu îi zic decât fălțuială. Destul de ciudat termenul, care ne-ar duce cu gândul mai curând la proces decât la unealtă, dar din dorința de a mă adapta și de a fluidiza conversația, în timp l-am adoptat ca atare. 


Procesul principal în care e folosit este bineînțeles plierea sau fălțuirea hârtiei, însă pe lângă asta, mai îndeplinește și alte funcții, motiv pentru care este o unealtă indispensabilă oricărui legător:
-numărarea rapidă a foilor și caietelor unei cărți
-marcarea mijlocului unei signaturi la coasere pentru a face coaserea mai expeditivă și mai eficientă
-presarea și netezirea pielii peste cartoane
-formarea ainșlagului (pielea îndoită în iteriorul copertei)
-presarea și lucrarea pielii la colțuri
-formarea și accentuarea bindurilor de pe cotor
-formarea falțului cărții (canalul dintre copertă și cotor)
-formarea capetelor
-presarea și netezirea diverselor stadii ale cotorului
-biguirea cartoanelor sau trasarea canalelor pentru îndoire
-trasarea unor linii pe piele pentru a marca decorațiunile
-trasarea liniilor acolo unde pielea o permite și fără filetă
-montarea cutiilor și căptușelilor
-însemnarea rapidă a măsurătorilor pe hârtie sau pe carton 
-pozarea legătorului în plin lucru :D


Materiale: 



Din ce este făcută fălțuiala? În principal, din os de bovină (vacă, bivol) sau cerb, cămilă și alt tip de os găsit a fi destul de dens. 
 În imaginea de mai sus vedem trei fălțuieli din os (1, 2 și 4), una din lemn lustruit (3) și una din teflon (5).

Cele mai bune fălțuieli, după părerea majorității, sunt cele din os. Pe lângă faptul că sunt 100% tradiționale, osul este atât rezistent și tare pentru a aplica presiuni puternice, cât și destul de elastic pentru a nu se rupe u ușurință (deși există și această tristă posibilitate, motiv pentru care fiecare legător este dator să aibă măcar două la îndemână).

Există deasemenea fălțuieli din plastic, variante ieftine și ușor de procurat în cantitate mare, în special pentru hobby, lucru manual, origami sau pentru workshop-urile de legătorie. Acestea se rup adesea și lasă reziduuri după frecare. Încă nu am experimentat cu unul până acum, dar nici nu prea găsesc un motiv viabil de a face eforturi financiare să cumpăr unul. Poate dacă am ocazia. 




Un obiect foarte popular în rândul legătorilor moderni și conservatorilor de carte este fălțuiala din teflon. Este un material rezistent și foarte bun pentru că nu lasă reziduuri la frecare și nu rupe hărtia, fiind extrem de anti-aderent. 


Acesta este modelul în T: este dreptunghiular în secțiune transversală, un capăt este ascuțit și rotunjit pentru marcaje iar celălat este drept, cu o pantă fină rotunjită pentru lustruire.

În Asia sunt populare fălțuielile din bambus. Cele mai subțiri, folosite în conservare și în origami, se numesc Hera. Sunt mult mai ieftine și mai ușoare decât cele de os, și mai precise și mai durabile decât cele de plastic. Acesta provine din Coreea:


Câteva modele istorice:


Garry Harrisson, șeful secției de Conservare Colecții Itinerante din cadrul Departamentului de Restaurare a Universității Indiana, este autorul fotografiei. Două din modelele arătate sunt procurate din comerț, iar restul sunt făcute în departament, din oase de elan și de căprioară, în cadrul a două ateliere conduse de fostul șef al Departamentului de Conservare a Colecțiilor, Jo Burgess.  

Un alt material este cornul diverselor animale mari. Aici avem câteva exemple produse în Nepal:



 Fiecare legător poate să își facă propria fălțuială, dacă este destul de priceput și este motivat. O artistă minunată într-ale cărților, MHR, care ține un blog extrem de informativ, Bookbinder`s Chronicle, a postat recent despre cum i s-a furat fălțuiala preferată și despre noua ei unealtă din os de cămilă:




Cu ce lucrez eu?

Primele fălțuieli erau de fapt două eboșoare de lemn, pentru modelaj, luate de la magazinele pentru artiști. Prima era scurtă, groasă și solidă, iar cea de-a doua era suplă și ascuțită.




Odată ajuns în Germania, am cumpărat, printre altele, șase fălțuieli de os de la firma Schmedt, de care am fost foarte încântat:


Cum era și normal, am mai dat din ele, și treptat-treptat, am rămas cu una singură:


Ultimele două sunt achiziții recente. Prima este ascuțită și lungă, având unul din capete polizat subțire, iar cea de-a doua este ceva mai robustă și puțin curbă.


Le-am găsit la Art-and-Hobby, magazinul de pe Griviței, vis-a-vis de Facultatea de Arte. Costa 19 lei una și sunt de calitate superioară, dar au o hibă: ffiecare e diferită! Le-aș fi luat pe toate. 
 

  
Dacă aveți nevoi grăbiți-vă, se vând extrem de repede.







Imagini:

2 comentarii:

  1. grazie per il tuo articolo slla stecca d'osso Giorgia

    RăspundețiȘtergere
  2. Magazinul de unde ați cumpărat bone folder-ul are site? Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere