sâmbătă, 21 decembrie 2013

Din nou, marmorare

După experiența trecută am acumulat ceva informații în plus despre marmorarea hârtiei și șniturilor (tranșelor cărții), atât din reușitele și greșelile de atunci cât și din materiale documentare. Acum m-am pregătit temeinic pentru o nouă sesiune de marmorare.

1. Spațiul.

Folosesc același spațiu doar că acum am tapetat totul în hârtie groasă (planșele nereclamate ale elevilor mei sunt un material reciclabil, nu?), dat fiind faptul că data trecută dulapurile mele noi de bucătărie arătau ca niște dalmațieni psihedelici. 



 2. Tava

Data trecută folosisem o tavă de cuptor, devenită inutilizabilă între timp, mult prea mică. Acum am o tavă mare (pentru formatul A1-A2) și una mică (A2-A3) din tablă zincată, grație aceluiași minunat meșter Adrian Ghețea.



3. Gelul.

Deși nu am reușit să cumpăr mușchi irlandez, gelul de marmorat de la Maimeri este cât se poate de bun pentru treaba asta, și am înțeles că este bun și pentru marmorarea cu acrilice. 


 4. Dozaje. 

Acum am sticle pentru depozitarea culorilor odată amestecate și un mini-căntar electronic. Voi putea ajusta și nota concentrațiile după necesități, păstrănd rețele. Data trecută nu am putut face acest lucru din pricina lipsei cântarului iar vâscozitatea era obținută prin metoda trial-and-error. Sticluțele par de laborator, darsunt de fapt de bere de ghimbir (Bundaberg Ginger-Ale), una din plăcerile mele vinovate. Sunt perfecte și pentru păstrarea esențelor volatile (acetonă, terebentină, alcool, white spirit) și pentru culorile obținute.


 5. Culorile

Deși data trecută am folosit tot culori de ulei de la Combinatul Fondului Plastic, acelea erau vechi, de pe vremea de când eram în facultate, iar unele erau moștenite și de mai demult, de la un bun prieten care nu mai este printre noi, Marius Despa. Le folosisem cu drag în amintirea lui, dar acum mi-a dat seama că deși erau ok pentru pictură, pentru marmorat erau prea vechi, culoarea suferind fragmentări la suprafață. Acum am cumpărat cele mai proaspete culori: în imagine un tub de roșu scarlet și unul de carmin. 


 6. Godete.

Nu sunt cine-știe-ce: conserve curățate bine și tăiate. Servesc la amestecarea, omogenizarea și stocarea culorilor pe parcursul procesului, iar după marmorare pot fi reutilizate sau aruncate. Sunt gratis. A nu se folosi în niciun caz godete de plastic (pahare de unică folosință): după cum bine am aflat în facultate, cu prețul blugilor și bocancilor, terebentina sau culorile de ulei cu terebentină dizolvă fundul și ne trezim cu culori picurând...


 7. Ziare.

Pentru curățarea suprafeței de vopsea reziduuală. Nu trebuia neapărat să tai cu ghilotina, dar na..



8. Hârtie.

Data trecută aveam câteva blocuri de desen, câteva foi de hârtie de desen de calitate inferioară și un top de foi A4 xerox. Acum dispun de câteva foi de hărtie extrem de bună, albă, fină, A2 și A3, de 140g. 
 

9. Pensule (pămătufuri)

Data trecută folosisem, din lipsă de fonduri, de idei și din iubire pentru metodele tradiționale, pensule sau pămătufuri făcute din mătură, din cele de paie. Legate bine și strâns în mănunchiuri cu benzi textile înmiuate în aracet, pensulele și-au făcut treaba destul de bine, cu o mică excepție, vitală dealtfel: săreau mici bucățele de paie uscate și stricau modelul. Acum mi-am perfecționat talentul de pămătufier (sper că există cuvântul), am folosit fibre de plastic, cozi de lemn, două materiale de îmbinare, doi compuși adezivi și mai multe trepte de lipire. 




 Nu intru în detalii pentru că nu vreau să plictisesc pe nimeni mai mult decât o fac deja, dar dacă e cineva interesat, pot face un post special cu metoda fabricării lor.


 Cu Dumnezeu înainte,sper să am cu ce să mă laud odată ce-mi găsesc timp să mă apuc. Cât de curând.


Un comentariu: