miercuri, 17 iulie 2013

Restaurarea unui volum deteriorat: Răsboiul Popoarelor de Ion Gorun

Tocmai am terminat de recondiționat un volum de reviste, intitulat ”Răsboiul Popoarelor”, de Ion Gorun.

 

Volumul a venit la mine într-o stare foarte precară: scoarțele, din foi presate, erau legate pe sfert în pergamoid verzui și hârtie marmorată, însă foile erau desprinse.



 

 Cotorul era plin de clei rânced, degradat și răspândea un miros urât, semn că dezvoltase o ciupercă.

 

Primul pas a fost să neutralizez pe cât posibil ciuperca dezvoltată în interiorul cotorului, așa că am aplicat un spray fungicid și am lăsat soluția să acționeze. 

 

După uscare mirosul a persistat puțin, însă mult atenuat.
Când am considerat că este sigur, am tăiat și am scos sforile cu ajutorul unui bisturiu și unui cârlig stomatologic și am desfăcut lucrarea pe fascicole.

 

 Acolo unde cleiul era prea solid iar lipitura prea insistentă, am umezit cu apă călduță. 
De cele mai multe ori admirăm legătoria veche și spunem că nu se mai fac lucrurile ca altă-dată. Aici nu sunt deloc de acord: legătura de față, deși făcută de un ”meșter”, a fost realizată cu mult amatorism. Revistele (de câte 8 foi) erau cusute cu străpungere laterala, de două ori sus și o dată la mijloc, după ce fuseseră scoase capsele metalice (majoritatea, cel puțin). 

Ceva ce ar fi putut fi cusut pe mijloc, pentru o deschidere completă, a fost tratat ca o lucrare de arhivare a foilor volante, obligând volumul la o deschidere limitată. Mai mult, unele fascicole prinse nesigur fuseseră cusute mai mărunt și înainte de a fi legate laolaltă, lucru care le reducea și mai mult deschiderea. 
Am desfăcut fascicolele foaie cu foaie și le-am deschis, după care am aplicat hârtie japoneză în fâșii longitudinale acolo unde era cazul. 

 

Aproximativ 80% din foi au avut nevoie de fâșii de hârtie pe toată lungimea, 15% de petice mici pentru a ocupa golurile în vederea recoaserii  și abia 5% erau intacte și nu au necesitat reparare. Cam 10 % din foi au avut nevoie de

 

 reparații periferice (colțuri refăcute), din care două (prima și ultima filă) de reparații serioase și completări. Prima filă fusese ruptă și lipită cu un petic de hârtie și bandă adezivă într-o manieră improvizată, montaj pe care nu l-am deranjat, riscând să stric maidegrabă. 

 





Am început apoi ordonarea fascicolelor cronologic, făcând găurile pentru coasere prin fiecare caiet prin împungere, nu prin tăiere cu traforajul.


După lipire am început refacerea fascicolelor, bătând cu ciocanul lat mănunchiuri de câte 10-20 de foi pe locul lipiturii îndoite pentru a preveni umflarea cotorului și pentru fixare. 


Umflarea cotorului înainte de batere...

... și după batere.

Foile erau uscate și aerisite iar mirosul care mai rămăsese după spray-u fungicid a fost și mai atenuat. 


Cu toate că am lucrat fără mănuși, am avut grijă să nu manevrez nimic după ce am atins foile pe toate părțile de nenumărate ori, m-am spălat pe mâini în pauzele de lucru și am plasat foile în locuri speciale din casă. De moment ce nu am un atelier specializat, am pus foile în locuri curate, și pe plăci de parchet într-un rastel improvizat, în niciun caz pe cearsafurile personale, perne sau pat. 

Este o idee foarte proastă să lucrezi în casa în care locuiești și să dormi cu cărți vechi și infestate, dar deocamdată nu am de ales și am fost precaut. 

Este de asemenea o idee proastă să te ștergi pe față sau la ochi sau să mănânci ceva după ce ai atins astfel de cărți. Chiar dacă nu dau semne de deteriorare, infestare cu mucegai, ciuperci sau alte alterări, este întotdeauna bine să ne spălăm pe mâini după  ce manevrăm cărțile vechi.

După ce au fost strânse cu grijă toate, ordonate conform paginației (care era, slavă Domnului, continuă între cele 43  de numere ale revistei) am practicat în fiecare fascicol cinci orificii centrale pentru coaserea simplă bizantină. Am renunțat la metoda de coasere originală, fiind total nepotrivită și foarte dăunătoare. 

 
După re-colare, am făcut totalul: sunt numerele 1-45 din foiletonul săptămânal Răsboiul Popoarelor, anul II, cu 21 și 23 lipsă (plus 46, 47, 48).

După coasere am lăsat blocul de carte netăiat și am făcut o copertă nouă, conform preferințelor proprietarei pe care le-am stabilit dinainte.

 
A rezultat un volum de 720 de pagini (din care scădem 32, cele două numere lipsă)


 greu de 2,3 kg, și capitalband de mătase neagră și albă,


 cotor cu șapte binduri, cu ornamente în blind (timbru sec), cu numele revistei și autorului în font Calligraphie Bernhard Maigre, corp 20. 

 

 

Pentru coperta-față am folosit același corp de literă la numele autorului (destul de mărunte, pentru a vă face o idee, inițialele au o înălțime de cca. 5 mm)

  

însă pentru titlu am căzut de acord asupra unei dimensiuni mai generoase și am comandat un zinc special cu titlul, urmărind forma scrisului pe cât posibil.












Am investit aproximativ 20 ore de lucru în desfacerea montajului și recondiționarea foilor, 6 ore de lucru la coasere și montare și aproximativ 3 ore în confecționarea coperților și aurire. 




2 comentarii:

  1. Wow!!! De-a dreptul impresionant cum ai salvat acest volum si ce opera de arta ai reusit sa faci din el. Felicitari!!! Cred ca proprietatul a fost foarte multumit de rezultat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci frumos Teo! Am zis să nu fac o treabă de mântuială și să mă zgârcesc la muncă, ar fi ieșit ceva inferior, nu îmi place să fac așa ceva. Odată desfăcută mi-am zis că nu-i drum de întoarcere, și nu regret. Abia aștept lucrări din ce în ce mai grele!

    RăspundețiȘtergere