marți, 12 iunie 2012

Proiectul BPT, partea a II-a

După cum spuneam într-un post anterior, am edecis să-mi îmbrac colecția BPT de la Jurnalul Național.



 1. Le-am inventariat frumos, și le-am pozat...




2. Le-am scos  supracoperțile, le-am păstrat, și le-am pozat iar, normal. În total, cu cele care nu sunt aici, sunt 29 de volume.


3. Am dezlipit coperțile cu un bisturiu, cu maaare grijă să nu tai foile, după un procedeu foarte simplu pe care l-am decoperit lucrând.

 

 Volumele au fost așezate de data asta în funcție de grosime, și nu cronologic. Coperțile au fost pliate și presate, pentru a reduce spațiul de depozitate.

4. Odată tăiat din copertă, blocul de carte are cotorul de hârtie atașat, împreună cu capital-band-urile, acele bucăți decorative de material textil menite să mascheze îmbinarea. La cărțile BPT s-a folosit hârtie, nu pânză, și adezivul era extrem de slab, așa că mi-a fost destul de ușor să le dezlipesc. Pe cotor a rămas hârtie pe adezivul de bază, așa că nu am fost îngrijorat că se împrăștie  foile.

Partea cu dezlipitul capital-bandurilor a fost mai grea, dar mi-am dezvoltat propia metodă de salvarea a lor. Am vrut să folosesc capital-bandul original al fiecărei cărți.



Am păstrat și forzațul, hârtia dinre blocul de carte și copertă. Din două motive: cel de la sfârșit era hârtie curată, refolosibilă, iar cel de la început avea pe el semnătura mea și data cumpărării. Pe primele am scris numele cărții și ampus în fiecare capital-bandurile cărții, pentru a nu le amesteca.



5.  Fiind multe volume, nu mi-am permis să lucrez câte unul-câte unul, ci simultan mai multe, pe grosimi.

Dat fiind faptul că nu am o presă și despărțitoare, am folosit câteva plăci de pal cu greutăți de haltere pentru a stabiliza rândul, iar ca element separator, spre rușinea mea, câteva volume de la Meridiane. Nicio grijă dacă se murdăresc. Ele urmează la înnobilat...

Am tăiat aproximativ 250 de foi forzaț din hârtie groasă, de 200g, Titoretto Neve, și le-am lipit, apoi le-am presat peste noapte, punând blocurile de carte alternativ pentru o presare uniformă și pentru a nu se plia.


 6. Odată fipit forzațul, am lipit rapid pânza de cotor și am lăsat-o să se usuce câteva minute.


7. Apoi am lipit bucățile libere de pânză de forzaț, și le-am presat, dar și aici am un secret personal, pentru a nu lăsa adezivul să lipească volumele între ele și pentru a nu lăsa umiditatea să strice cotorul și forzațul.



 Mai sus avem două așezări: cea din stânga, care din păcate nu se vede în întregime, e folosită după lipirea canafasului (pânzei) și presare, punând cărțile una peste alta alternat și cu cotorul în exterior, lăsând spațiu între ele prin intercalare diferențiată. E metoda mea de uscare, pentru o evaporare mai rapidă și mai eficientă a apei din adeziv.  În partea dreaptă, sunt volumele deja terminate.


8. După ce s-a uscat adezivul în pânza cotorului, le-am reînseriat pe masa de lucru, am scris pe fiecare cotor titlul prescurat al cărții și am scos din forzațurile scrise capital-bandurile fiecăreia. Apoi le-am lipit cu grijă și am așteptat câteva minute.

9. După aceea am folosit forzațurile goale, albe, pentru a tăia întărituri, și le-am lipit peste capital-banduri și pânză. 


10. Le-am lăsat să se usuce, le-am semnat și am marcat anul ( fiecare cu păsăricile lui, nu știu ce ce am făcut-o) și le-am lăsat așa, șă-și aștepte coperțile noi.





Deși pot lucra foarte repede, a durat cam două săptâmâni să termin, pentru că nu sunt încă dedicat legătoriei 24 din 7, iar în atelierul/biblioteca/sufrageria mea mai trebuie să intre și musafiri din când în când....

2 comentarii:

  1. Mama mia! O idee foarte faina, ce pot sa spun decat spor la treaba si abia astept sa vad primul exemplar finit.

    Ah, si sa vezi ce coincidenta, eu am doua prese si totusi cand sunt ocupate folosesc tot greutati de haltere, heheee! :)

    Imi place foarte mult imaginea cu cartile in asteptarea noilor coperti. E foarte frumos ansamblul format de cotoarele albe cu scrisul de mana, imi aminteste cumva de cartile vechi legate in vellum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci Teo! Cred că termin în weekend-ul proxim.

    Greutățile de haltere chiar m-au salvat, ssă știi. La mine se explică, dar tu de ce ai așa ceva? :))

    La cotoarele albe, am și eu aceeași senzație. Probabil pentru că am refolosit ceva ce făcea parte din cărți, aceeași hârtie în altă utilizare. Are un farmec aparte hârtia aceea, de obicei păstrez tot ce se poate .

    RăspundețiȘtergere