vineri, 25 mai 2012

De colecție

Unul dintre ”piticii” mei mai vechi era îmbrăcarea colecției de la Jurnalul Național. 



Stă exilată undeva la periferia bibliotecii mele. Chiar dincolo de rafturi. Cu toate că am 30 de rafturi, după un an de la meșterirea noii biblioteci deja rămăsesem fără spațiu și am decis să le mai pun și deasupra. Colecția asta a fost una din cele sacrificate.   

Ei bine, m-am apucat de înnobilarea ei...

Prima încercare zic eu că este un succes. 



Am avut o idee destul de economică: nu irosesc coperta veche și carton nou, pur și simplu desfac scoarțele de blocul cărții, le curăț separat, îmbrac coperta veche în înlocuitor cu binduri și le montez la loc. 


Copertele sunt neornamentate, dar cotorul are cinci binduri simple. Din cele șase câmpuri (ariile dintre binduri), cinci sunt decorate cu un fleuron (ștampilă) central, iar una este lăsată liberă. Aici va fi lipită eticheta cu titlul și autorul odată ce  voi avea litere.



De ce fac lucrul acesta? Din mai multe motive:

1. Sunt un biblioman în negare, dar și un bibliofil. Vreau cărți frumoase. Și rare. Tirajele cărților de la Jurnalul Național sunt imense, așa că volumele originale cu copertele originale nu au și nici nu vor avea cine știe ce valoare. Dar o serie copertată în piele ecologică, de mână, în manieră clasică, va avea. Îmi place să mă gândesc că le înnobilez.




2. Durabilitate. Odată desfăcute, am văzut că aceste cărți nu au pânză la cotor, ci hârtie. Ar fi ținut astfel de balamale vreo 15 ani cred. Sau mai puțin dacă ar fi citită de câteva ori cartea.  Am înlocuit hârtia de la cotor cu canafas. Dacă hârtia paginilor ar ceda după vreo 80 de ani, în funcție de conținutul de acid, cred că ar rămâne  cotorul pentru încă 100...   





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu