joi, 1 decembrie 2011

Experiment: Hârtia marmorată 1


Primele exemple de  hârtie marmorată sunt undeva la coșul de gunoi, dar câteva chiar au ieșit OK după părerea mea. Am făcut prima ședință astă-vară, și mă bucur că nu au ieșit catastrofal toate.

Neavând nimic din echipamentul profesionist, precum tăvi mari, mușchi irlandez, fiere de  bou sau piepteni, am făcut ce orice alt artist pus pe lucru ar fi făcut: dezastru.
Am amestecat culorile de ulei cu terebentină în borcane curate, cu capac. Ideea este că  terebentina e extrem de volatilă,  iar amestecul se poate strica, așa că e nevoie de capac. Plus că mirosul vopselelor amestecat cu terebentină, acea aromă specifică de ulei mentolat, este destul de plăcută, însă după un sfert de oră devine insuportabil și chiar toxic. Capacele trebuiesc ținute pe borcanele în care sunt culori nefolosite, iar camera trebuie bine aerisită. Investiție: borcanele sunt gratis, colorile și terebentina cam 70 de Lei.

Instrumentele de lucru, sau pensulele (termen folosit destul de lax) au fost făcute tradițional, din peri de mătură. Am cumpărat o mătură mică din piață (investiție: 5 Lei) și am petrecu o zi întreagă desfăcând-o, tăind paiele și strângându-le în mănunchiuri. Fiecare mănunchi a fost fixat într-un mâner rigid, durabil și extrem de simplu: fășii de pânză înmuiate în aracet de lemn. Acesta se întărește bine, devine transparent și este excelent pentru acest gen de lucruri. 

Gelul de marmorizat are nevoie bineînțeles de o tavă. Investiție deocamdată 0 Lei: tava de cuptor proprie. Asta este, sacrificiu în numele artei. 
Hârtia a fost de 3 feluri:

-foi A4 de hârtie pentru copiator, curate
-foi A3 destul de calitative, veline (satinate) înjumătățite
-hârtie de ziar pentru curățare. Am tăiat foile câtorva ziare format A2 pe orizontală în opt bucăți, obținând destul de multe fâșii.

Gelul se amestecă bine cu apă rece și se lasă în tavă peste noapte. 
După ce culorile au fost bine amestecate, fiecare culoare trebuie să aibă pensula (măturica) ei. Se înmoaie pensula în culoarea lichidă, se scutură puțin pentru a evita surplusul și se aduce deasupra tăvii. Apoi se bate ușor de închieietura mâinii stângi, pentru a stropi suprafața gelului. Culoarea se va dispersa rapid, mai ales dacă are multă terebentină, acesta fiind primul strat. Apoi se înmoaie o altă pensulă în altă culoare și se repetă, apoi o alta. Prima culoare va forma un fel de vinișoare care străbat suprafața, a doua va crea pete distorsionate iar a treia va crea pete regulate sau stropi. În acest moment, dacă nu operăm asupra compoziției și o imprimăm, obținem modelul Piatră sau Marmură (Stone Marble). Este cel mai simplu și stă la baza procesului, fiind numit după el (Marbling, Marmorizare).

Am experimentat cu mult albastru, gri și alb iar în exemplul de mai jos se văd și câteva firicele galbene.:

   

După ce am obținut modelul dorit, trebuie să pusă hârtia. Aceasta se așează ușor de la un colț sau de la o latură, lăsând foaia să se așeze încet pe suprafața gelului. După câteva secunde se poate ridica. Unii preferă să spele gelul cu apă rece, dar eu prefer să îl las deoarece conferă hârtiei un strat protector.

Au urmat culorile mai calde:




  

Din păcate acestea sunt singurele exemple care au mai rămas de la prima ședință. Din vreo 70 de foi am păstrat doar aproximativ 40, iar unele au intrat în decorarea primelor mele volume, pe care le veți găsi în viitoarele posturi. 

După ce am încercat Piatra, m-am mai jucat puțin... Modelul se poate mișca sau deplasa, fie cu ajutorul unor piepteni speciali, fie cu ceva foarte fin, ca un ac. Eu am ales să îmi fac o unealtă simplă: Am rupt un bețișor de orez aproape de vârf și am lăsat o mică porțiune neruptă, pe care am tras-o în direcția fibrei, rezultând un fir extrem de fin dar rezistent de orez. E mai greu de explicat dar dacă încercați, veți vedea.   Cu acest fir se merge pe suprafața gelului și se deplasează petele. Eu am făcut-o haotic și lipsit de sens, ca experiment, însă maeștri persani și turci făceau (și unii încă fac) din aceastăă procedură un mijloc de creație extrem de expresiv.



Am încercat și o serie cu tonuri pământii, galben și sienna arsă, însă modelul de mai sus nu este cel mai bun din serie. Îl folosesc nevoit de circumstanțe, și acum regret că nu am scanat atunci lucrările cele mai bune. 


Modelul de mai sus este numit Spaniol. Destul de crud realizat aici de mine, este obținut prin o ușoară mișcare a mâinii înainte și înaoi pe măsură ce este așezată hârtia.

Principala auto-critică este faptul că nu am destulă saturație, dar pentru o primă încercare, eu zic că merge..

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu de ce ai șters comentariul. Pot răspunde, dacă nu te superi. Mesajul mi s-a păstrat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fantastic! Sunt plina de invidie, vreau si eu!!! Sunt atat de frumoase! E incredibil cat de simplu pare. Nu am avut niciodata curaj sa ma apuc de marmorat hartie, mai ales fara materialele necesare. Sunt impresionata de creativitatea ta! Terebentina e una dintre cele mai toxice subtante, miroase chiar frumos dar aparenta e complet inselatoare. Asa ca deschide toate usile si ferestrele, haha. Gelul din ce e facut, carboximetil celuloza? Citind postul tau m-am ambitionat sa incerc si eu. Cat de curand!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu știu ce conține gelul, nu este descrisă compoziția, dar presupun că da, nu pare praf de carrageanan. Dacă ai destul spațiu de stricat, sigur, apucă-te!

    Cu terebentina m-am obișnuit din facultate, de la pictură.

    Cea mai mare greșeală a mea a fost să pun culori de ulei în pahare de plastic, diluate cu ulei sicativ și terebentină. M-am trezit cu pensula trecând prin fundul paharului și vopsea pe adidași!

    Chiar vreau să văd ce rezultate ai! Și îți doresc o rată de succes mai mare decât a mea!

    RăspundețiȘtergere