marți, 6 decembrie 2011

Cartea de Fier



 

Se spune că în vremurile de demult, focul era al zeilor. Iar  cel care mânuia focul nu era numai fierar, era şi făcător de minuni. Fără de forja lui Hephaistos, Prometeu nu putea aduce oamenilor scâteia plină de viaţă. Fără focul lui Vulcan, zeii erau lăsaţi neînarmaţi în faţa titanilor. 





          Străbunul fierarilor, canaanitul Kothar-Khasis, era pe atât priceput în mânuirea ciocanului şi scânteilor pe cât era de priceput în orânduirea lucrurilor magice, în stăpânirea forţelor naturii şi în compunerea descântecelor. 


 


          Dacă oamenii de azi au cărţi din hârtie muritoare, cei vechi foloseau pergamentul, sau papirusul. Ce de dinaintea celor vechi îşi săpau în piatră şi în table de pământ ars vorbele, dar cine ştie dacă bătrânul Kothar-Hasis nu îşi făurea cărţile din foc, fier şi cuvânt?  


 



          Cum ar fi arătat cărţile sale? Posibil să fi arătat precum Cartea de Fier. Posibil. Nimic nu este orânduit în ea şi rândurile ei se ordonează după reguli tainice, care nici măcar mie nu îmi sunt cunoscute în întregime. Literele şi glifele ei au luat naştere nu în mintea mea, ci în carnea solidă a foii de metal, când ciocanul a lovit dalta iar dalta a lovit fierul, precum voinţa lui Kothar –Hasis mişca mintea şi vorba iar vorba vrăjea lumea zeilor. Ce spune cartea de fier? Dacă ascultăm şi ştim să ne stingem mintea, posibil să aflăm.




                                      *************************************


Cartea de Fier a fost expusă în cadrul expoziției WEST meets EAST,  noiembrie 2010,  UNAgaleria, curator Daniela Frumușeanu, și a fost unul din experimentele mele timpurii în legătoria artistică neconvențională.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu